Iubire într-un club de noapte 💜

Capitolul 15

PETRECEREA  DE  VINERI

-Te simți bine?

-Ce faci stând aici?

-Urmează-mă, Japan nu a răspuns la întrebarea persoanei pe care intenționa să o aștepte, ci doar l-a ținut de mână și l-a condus în spatele clubului. L-a făcut pe Seiji să se așeze pe un scaun înainte de a intra în bucătărie. A scos ceva și a spus:
-Ah, bea.

-Ce?

-Ajută la beție.

-Tu ai făcut-o singur?

-Oh, am căutat informații pe internet, a răspuns el pe un ton scăzut. Pentru că s-a simțit puțin jenat. Cu ochii oamenilor care stau și se uită unul la altul Cu ochii mai lăcrimați decât de obicei,

-Încearcă. Dacă e bine, o voi face din nou.

-Mulțumesc. Seiji a zâmbit la comportamentul  ciudat al acestui chelner toată noaptea, dar a recunoscut că se simțea bine cu lucrurile pe care cealaltă parte le face.

-Cum este?

-Este acru și gazos, ca și cum ai mânca lămâie cu sifon.

-Așa este. A spus că așa îti  revi repede.

-Cine este el? De ce crezi asta? Japan își strânge buzele spre omul care vorbește înainte și înapoi, dar în cele din urmă zâmbește când primește un compliment.

-Ești o persoană bună sa fi interesat și de alți oameni.

-Nu toată lumea este interesată.

-Serios? Seiji scoase un sunet surprins la cuvintele celui mai tânăr .Chiar dacă nu era complet sigur, putea vedea că se descurcă mai bine unul cu altul decât alții oameni.

-Deci de cine te interesează?

-Cine este?

-De ce?

-Ei bine, îmi place de tine.

Conversația a tăcut de îndată ce Japan și-a spus părerea. Ei doar se uitau unul la altul, neștiind ce să spună. Seiji simțea tremurul din inimă la expresia directă a băiatului din față. O pereche de ochi ascuțiți strălucește. Sclipirile au confirmat că cuvintele erau adevărate.

Timp de aproape cinci minute am tăcut amândoi, până când Japan însuși a vorbit primul. S-a coborât și s-a așezat pe podea în fața lui Seiji, punându-și ambele mâini pe genunchi. Ochii lui s-au blocat cu cei ai celeilalte persoane:

-Pot să flirtez cu tine? Apoi Japan a întrebat la ce se gândea.
Ochii lui Seji s-au mărit ușor când i s-a cerut așa ceva în fața ochilor lui. Chiar dacă nu era atât de lumesc, trecuse mult timp. E de ajuns ca nu a primit acest gen de atenție de la nimeni. Daca ar fi sa socotesc, e de dinainte de a începe sa lucrez aici e de atât de mult timp încât aproape ca a uitat cum se simte, inima bătând cu putere de parcă ar fi dispărut acum.

-Depinde de tine.

-Deci asta înseamnă că este permis.

-Flirtează până se lipește.

-Desigur.

-Du-te, întoarce-te la muncă, a tachinat Seiji, dându-i un ghiont pe umăr. Japan a zâmbit strălucitor și s-a ridicat să se întoarcă la serviciu:

-Voi merge primul, clienții vor aștepta. A oftat și el din greu.

Sentimentul de a fi obosit de a fi nevoit să accepte clienți care nu au fost aleși de el însuși de la început.

Chiar dacă astăzi a fost ales la licitația pentru sute de băuturi, trebuie sa le schimbe cu expresii și cuvinte drăguțe.

-Bea din nou. Ți-am cumpărat cinci sute de băuturi, numărul doi.

-Ieși cu mine în seara asta. O să-ți plătesc mai mult.

-Știi că te plac cu adevărat. Vreau să fiu cu tine toată noaptea.

-Bea mult. Nu-mi spune că ești alergic la acest alcool. Asta e bine. Bea mai mult. Vreau să te văd beat. Tânărul meu numărul doi.

Și multe alte cuvinte care l-au făcut pe Seiji să se simtă inconfortabil. Dar a încercat să-și rețină sentimentele cu un zâmbet pentru că era vina lui. Răcoarea oamenilor face lucrurile de la servici mai grele.
Seiji a fost modelat prin forță pentru a obține ceva care îi va salva viața si de nu a fi nevoit să se întoarcă la greul de dinainte. Până când el și prietenii săi apropiați au putut avea ceea ce au zi nu a fost ușor, așa că Seiji nu va renunța niciodată la confortul său. Este ușor să scapi acum.
-Răbdare
-Răbdare....Și doar răbdarea te va conduce prin orice problemă.

-Unde merg clienții?

-I-am dus deja la mașină. Atât de beat încât mă doare fața, nici nu văd. Voi avea grijă de asta pentru tine.

-Mulțumesc, Seji întinde mâna pentru a mângâia umărul unui prieten care venise să îl ajute.

-Intoarce-te și ai grijă de clienți. Mă voi descurca în felul ăsta. Seji împinse umărul lui Ken pentru a-l aduce înapoi la masă. După ce se întoarse în camera din spate să aștepte să termine treaba.

Japan s-a întors la muncă cu un zâmbet strălucitor, iar inima lui era acum complet roz. Cu atât spune mai mult sentimentele sale pentru Seiji, a ajuns să vorbească și nu a fost respins, a devenit foarte fericit.

Fericirea revărsată de pe chipul lui l-a făcut pe Ken, care așteptase sa-l urmeze cu ochii, începu să se simtă neliniștit.

Ken a vrut să se ridice și să târască chelnerul care venea mereu și era în haos cu prietenul său apropiat, dar pentru că încă avea grijă de clienți, nu putea decât să-și strângă pumnii și să strângă din dinți și să îndure. Dacă ar exista vreodată o șansă el l-ar zdrobi acest copil în bucăți și iar spune că „nici măcar să nu se gândească să-i atingă oamenii”.

-Sunt într-o stare buna.

-Bineînțeles, când se întâmplă ceva bun, trebuie să fii într-o dispoziție bună, a salutat persoana, scuturând din umăr fără să acorde atenție aspectului supărat al gazdei de la masă. A adus băuturi de servit.

-Distreaza-te bine, client. Dacă masa lui Seiji ar fi fost încă acolo, probabil că nu ar fi venit la această masă pentru că ar fi trebuit să stea cu ochii pe el dacă ar fi ceva de servit sau nu.

-Clubul este închis. Vino să vorbești cu mine.

-Bine, asta e tot ce am de spus, nu? Japan și-a ridicat sprâncenele spre persoana respectivă, pozându-l înainte de a se îndepărta de masă.

-La naiba, cine a aprins lumina?
Dar nu înainte de a ajunge la tejgheaua cu băuturi de foc. Întregul club s-a luminat, muzica trezitoare s-a oprit, iar sunetele din jurul lui s-au transformat în vorbărie, la fel de șocat ca și el au fost si clienți și angajați din magazin Japan s-a întors în grabă pentru a privi în jurul clubului pentru a vedea ce se întâmplă și a fost imediat clar un număr mare de polițiști a intrat.

-Îi rog pe toți să rămână calmi mai întâi. Faceți așa cum vă sfătuiesc oficialii. Nimeni nu are voie să părăsească acest loc.

-Ce este asta?

-Domnule Ofițer, ce se întâmplă? De ce faci asta? Nu este corect. Phi Lucy a mers imediat să negocieze cu poliția, Japan s-a ridicat și a privit situația pentru o clipă, apoi a ridicat telefonul pentru a trimite un mesaj prietenilor săi. Dar se pare ca mesajele pe care le-a trimis nu au fost citite.
Din fericire, situația nu a fost o tulburare prea mare, pentru că poliția a căutat doar puțin și apoi s-a întors. Clubul s-a putut deschide din nou, dar cu câțiva clienți petrecerea s-a terminat și a fost distractiv să merg acasă.

**********

-Cine l-a cumpărat? a întrebat curios Great, care tocmai sosise. A fost încântat când a văzut câteva gustări pe masă:
-Delicioase! Dar înainte să poată primi un răspuns, și-a băgat câteva în gură.

-Este oaspetele doamnei Freya, a spus Japan.

-Oh, știi cine? Este cu adevărat delicios. Ai mâncat încă?

-Nu ti-e frică că dacă mănânci atât  de mult vei deveni gras și vei fi terminat,  a fost o acțiune care l-a făcut pe DJ James să clatine din cap dezgustat. Și ceea ce este și mai dificil este că mănâncă în timp ce face flotări .

-De ce este dificil?

-Ei bine, antrenorul mi-a spus că putem mânca ce vrem, dar trebuie să facem exerciții fizice. Ce e cu tine, prietene?

-Depinde de tine.

-Bine, răspunse Great iritat. Înainte de a introduce gustarea în gură și continuă să facă flotări serioase nu-i pasă de ochi și expresia lui James care era puțin enervată.

Într-un alt colț al camerei, erau oameni care mâncau gustări cu aceeași poftă. Wela i-a plăcut foarte mult crema de corn de la magazinul lui Khun Meiji, a luat doua și a mâncat. Și cred că va fi cu siguranță si un al treilea.

-Mănâncă bine, totul este dezordonat,  s-a plâns Khem ,când Wela a mâncat murdărindu-se pe marginea gurii, așa că a trebuit să folosească vârfurile degetelor pentru a lua crema, dar în loc să-și șteargă degetele cu un șervețelul ... .

-Delicios, a făcut ceva care la făcut pe Wela sa fie  nevoit să se uite rapid la stânga și la dreapta lui, cu ochii mari de șoc. Nu-i mai venea să creadă că Khem ar îndrăzni să lingă crema care a șters-o de pe gură.

-Cineva te va vedea în curând. Wella se întoarse ușor spre Khem cu supărare și jenă înainte de a trimite un zâmbet dulce Nu s-a putut abține să nu ne uităm unul la altul.

-Uiti că există și alți oameni în jurul tău . A întrebat Great cu o voce care era suspectă la acțiunile lor ciudate. Probabil că ar continua să se uite unul în ochii celuilalt.

-Ați zâmbit la gustări băieți?

-Este delicios? a adăugat James pentru că el însuși văzuse.

-E o nebunie, Phi.

-Deci de ce zâmbiți băieți?

-Sunt într-o dispoziție bună și zâmbesc, a ajutat Japan pe prietenul său.

Asta l-a făcut pe Ken să-și distragă atenția de la telefonul mobil să vină și să se uite și el la  cei doi, dar nu încă:
Ce va întreba Ken?

Omul care nu răspunde la apel a intrat primul.

Seiji a intrat în cameră, cu ochii ațintiți asupra cutiei cu gustări de pe masă, dar ceea ce a văzut l-a făcut să scoată un oftat greu:

-Oh, au dispărut gustările...

-Am păstrat pentru tine
-Am păstrat-o pentru tine.

Dar înainte ca Seiji să-și poată termina fraza, două voci de la cei doi bărbați care se uitau la el au vorbit la unison. Seiji se încruntă și se uită la fețele celor doi înainte și înapoi. Nu prea înțeleg. Ceea ce nu este diferit de oricine altcineva care stă în acea cameră.

În orice caz, Great și-a îngustat ochii, ca persoana de alături, înainte de a-și întoarce privirea către DJ James pentru a-i cere părerea. Și-a mișcat gura și a vorbit fără să scoată un sunet:

-Tu gândești așa cum gândesc eu. Ești acolo? B1

-Întârziat ,dar DJ James nu va cânta cu el plus că înjură fără să scoată din nou niciun sunet.

-Așteaptă  aici, mă duc să ți-o iau.

-Mulțumesc.

Japan a zâmbit dulce și a dat din cap pentru a-i accepta mulțumirile.

Seiji a ieșit repede din cameră și s-a îndreptat către dulapul lui pentru că știu că deserturile lui Khun Meiji sunt de multe ori delicioase.

Încă nu a avut timp să mănânce. Mai ales când vede că astăzi Seiji va întârzia . Așa că Seji l-a luat repede și l-a băgat în dulap fără să se gândească. A deschis ușa de metal pentru a apuca lucrurile dinăuntru.
-Oh. Dar când ușa s-a închis, a fost șocat când unii oameni s-au ridicat și s-au uitat unul la altul.

-Îmi place de tine Seiji, spuse Ken imediat fără ezitare.
-Îmi place de tine de multă vreme, chiar înainte de a mă fi născut. Ken a aruncat un rânjet la adresa  tânărului său rival.

-Asta e problema ta, nu-mi pasă. Dar Japan nu a cedat deloc în fața lui Ken. O pereche de ochi subțiri se uitară înapoi. Fără să se gândească să se ascundă

-Tot ce îmi pasă este că acum îmi place și el și îl pot face să se uite la mine.

-Ai de gând să-mi declari război?

-O să încep eu primul.

-Da, chelner. Să așteptăm şi să vedem dacă eu sau tu vom fi cel adevărat. Ken strânse din dinți şi spuse neconsolat. Înainte de a se întoarce și de a merge separate cu un aer exasperat.

Lăsându-l  doar pe  Japan, care și-a ridicat mâna la piept. Cu chipul distorsionat  .

-Comportându-te ca și cum ai fi foarte bun la lucrul tău. Bine, nu te va călca pe picioare, Pan. De unde ai avut curajul de la început? Haha, atât de tare. Sa plâns Japan primul. Va râde tare și zgomotos pe hol, chemându-și mintea să se întoarcă în corpul său.
Doamne, o să am un iubit care găsește un os mare.

**********

În interiorul biroului proprietarului clubului de noapte Deep, atmosfera era foarte tensionată în acest moment.

Vocea Freyei obișnuia să vorbească cu cineva la telefon. Clar inconfortabil Fața care a fost cândva strălucitoare a devenit plictisitoare, iar ochii au devenit plictisiți, făcându-i pe oameni să stea și să se uite la ei mult timp. Câteva minute au devenit din ce în ce mai îngrijorătoare.

-Da... înțeleg... nu am de gând să critic poliția. Cred doar că aceste lucruri s-au întâmplat prea des...trebuie să fie ceva . Cred că clienți de la club au fost șocați... da... poți să vii, dar aș dori să-ți cer un mandat de percheziție. Așa că, doar închid. Eticheta îi făcea pe oameni și mai iritați decât înainte.
Freya își mușcă în gând buza de jos, plimbându-se în jurul camerei de mai multe ori.

-Așează-te mai întâi, gândește-te încet, calmează-te, până când Meji a tras-o să stea pe canapea lângă ea.

-O să doară. Vârfurile degetelor si degetul mare lung, apăsă ușor și ating buzele unei persoane îngrijorate:

-Cred că asta e ciudat, nu?

-Ei bine, de când am deschis clubul, nu am întâlnit niciodată așa ceva.

Meiji a ridicat ambele mâini și le-a pus pe umerii ei netezi, mișcându-și degetele pentru a le masa ușor. Sperând că Freya se va simți oarecum relaxată,

-Poate că nu e nimic. Oricum, acest club face totul corect.

-Această industrie nu poate fi neglijentă, știi asta.

Persoana care vorbește are o expresie îngrijorată. Meiji era la fel de tulburată ca Freya, dar a ales să zâmbească pentru a ține situația la distanță. Prea mult stres, Au schimbat priviri înainte ca Meiji să se miște și a sărutat fruntea Freyei pentru a o mângâia.

Ea a tras-o pe cealaltă persoană într-o îmbrățișare. Folosindu-se de umerii pentru a-i susține nevoile și oboseala Freyei

- Pari stresat în ultima vreme. Se întâmplă altceva?

-Mătușa este cu ochii pe Khem  când vine la  club.

-Mai vine?

-Da, de data aceasta intenționează să îl ia pe Khem înapoi, a spus Freya cu o voce abătută.

-Sau ar trebui să-l las pe Khem să se întoarcă să locuiască cu tatăl lui? Copilul meu ar putea avea o viață mai bună.

-Încetează. Khem a ales să fie cu tine. Asta înseamnă că Khem are încredere în tine. Trebuie să ai încredere în tine, Freya. Nimeni nu îl iubește pe Khem la fel de mult ca tine, știi asta? Vocea lui Meiji s-a înmuiat la sfârșitul propoziției ei. A împins-o pe Freya într-o poziție așezată și a ținut-o față în față. O pereche de ochi ascuțiți s-au întâlnit într-un mod semnificativ.

-Sunt lângă tine. Voi fi  mereu.

-Mulțumesc.

De data aceasta, Freya a fost cea care a contactat-o pe prietena ei. Ea a fost întotdeauna bună la aș exprimă întotdeauna clar urările de bine una față de cealaltă.
Și acum această persoană devine o parte din viața ei.
Era cealaltă jumătate a vieții ei pe care o aruncase.
Chiar dacă nu au niciun statut una cu cealaltă.

Vârful nasului său proeminent a atins aceeași parte a lui Meiji. Pe fețele lor apăreau clar zâmbete dulci, greutatea din inimile lor părea să se fi ușurat mult și probabil că ar dispărea dacă buzele lor ar fi fost conectate.

Cioc... cioc.... cioc

-Khun Fre, eu sunt.

Freya și Meiji au fost surprinse din transă.  Când a auzit vocea celui care a bătut la uşă, le-a adus pe amândouă înapoi la realitate, apoi stăteau depărtate în colțuri diferite ale camerei ,este  acțiune ce ar fi extrem de suspectă dacă Khem si-ar fi lua o clipă să se uite în ea, dar...

!!!
A fost considerat norocos pentru ele că tot ce a făcut a fost să ridice mâna în semn de salut cu bune maniere.

-Intră, Khem.

-Oh, mătușa Meiji este încă aici, am crezut că te-ai întors. Așa că am venit să-o văd pe madam Freya. Deranjez ceva ?

-Nu, nu, deloc. Nu mă deranjezi.

-Da, khun, nu mă deranjezi deloc. Am terminat de vorbit.

-Oh. Khem se simți puțin stânjenit de gestul de agitație al lor. Dar a ales să-l îndepărteze pentru că problema despre care intenționează să vorbească este mai importantă ...

-Khem ești bine.

-Nu-i nimic, ar fi bine să plec acum. Ne vedem mai târziu. Spuse Meiji.

-Bine, condu cu grijă.
Meiji le-a făcut cu mâna în semn de la revedere mamei și fiului și a deschis în grabă ușa și a ieșit din birou, lăsându-i să vorbească despre ceea ce credea că ar fi atât de important încât nici nu putea să stea și să asculte.

-Madam Freya, vă amintiți Regula nr. 5 și ce este?
Și imediat ce Meiji a ieșit din cameră Khem a întrebat ce intenționase să spună:

-În acest moment, am ceva de-a face cu Wela. Nu vreau să mă ascund de tine.

Freya a oftat deși și-a dat seama de la început că ceva nu era în regulă.
De exemplu, ceva s-a întâmplat între fiul ei și un angajat al clubului. Ea s-a uitat la fața lui Khem cu o privire serioasă, dar neapăsătoare.

-Știi de ce există cinci reguli?

-Știu.

-Te-ai gândit bine?
Fiul a dat din cap ca răspuns la întrebarea ei.
-Azi ar putea fi bine. Te-ai gândit la următoarele zile? Ai suficientă răbdare? Chipul mamei era clar îngrijorat. Cu cât Khem a început să aibă mai mult incertitudinea din ochii lui a făcut-o pe Freya și mai îngrijorată.

-Ca mamă, Freya este foarte îngrijorată. Oricum, vrei să încerci încet. Gândește-te mai mult decât atât.

-Da.

-Hai să vorbim din nou când vei fi cu adevărat încrezător.

Freya a frecat capul singurului ei fiu, când in urmă cu mai bine de douăzeci de ani, ea a avut grijă de el. Acum, el a crescut și a început să cunoască dragostea ca un adult. O mamă ca ea speră doar că fiul ei nu se va îndrăgosti ca ea. Si că relația va devenit atât de severă încât i-a provocat atât de multă durere încât nu a putut să se ridice din nou singură.