Daddy's kitten |Dirty|

CAPITOLUL 7

Ascultati melodia de la media si cititi (a.n) de la sfarsit.

Plamanii mei s-au umplut din nou cu aer si am simtit cum m-am usturat la fiecare suflare. Ochii mei s-au deschis insa nu puteam sa vad nimic. Totul era in ceata. Se auzea vag un beepait slab si mi-au luat cateva secunde sa ma acomodez cu totul.
M-am ridicat in fund si am descoperit ca sunt la spital. Eram conectata la tot felul de siringi si aparate. Pielea mea era alba precum varul.

Si apoi am inghetat. Ochii aceia verzi ma priveau intens de pe scaunul ce se afla la putin mai departare de mine. Am inceput sa transpir si am simtit ceva ce nu am mai simtit de mult timp. Fluturi in stomac. Inima imi batea tare in piept si a trebuit sa ma abtin sa nu zambesc sau sa sar pe el.

"Nu mi-ai spus ca aveam un copil." Tonul sau era sumbru. Jos si ragusit. Se vede ca nu prea a dormit zilele astea.

"Poftim?" Intreb. " Harry nu ai mai dat un semn de viata. Pur si simplu m-ai abandonat." Ma apar. "Avem un copil, da."

"Am avut, Aysha. Am avut dracu copilul nostru intelegi?" Ridica tonul. Inima mi-a cazut in stomac. Mi-am pus mainile pe burta incercand sa simt copilul meu. Copilul nostru. Singurul lucru care ne unea. Rezultatul dragostei noastre. Si greselii lui Harry.
Ochii au inceput sa imi lacrimeze si am incepul sa plang tare de tot ghemuindu-ma in timp ce Harry se tragea de par injurand. Mai ca voia sa sparga peretele de langa el. Era foarte suparat ca am pierdut... copilul nostru.
Si este doar vina mea. Nu am stiut sa am grija. Trebuia sa stau acasa. Trebuia sa nu ma port ca o proasta. Iar asta este doar vina mea.

Doua maini mari si calde m-au cuprins si m-am intors cu fata spre el. Mi-am pus capul pe pieptul sau si am plans acolo stragand materialul camasii sale albastre. Am distrus o viata.

"Este numai vina mea. E vina mea... e-imi- eu imi pare rau."

"Shh iubito, nu este adevarat. Eu nu a trebuit sa te las niciodata." Buzele sale roz imi sarutau fruntea rece. " Te-am salvat pe tine." Imi sopteste tinandu-mi mana pe pieptul sau. " Daca te pierdeam si pe tine, jur nu stiu ce m-as fi facut."
Minciunile sale dulci imi alinau sufletul sfasiat. Si o sa las asta sa se intample.

Dupa ce asistenta m-a ajutat sa ma imbrac si sa scap de toate firele acelea ce m-au tinut in viata, Harry se ridica din scunul sau venind langa mine.

"Erai insarcinata cu mine si te-ai futut cu retardatul ala?" Privirea lui parca imi citea sufletul.

" Esti cel care a calarit-o pe Sandra de fata cu mine." Ridic vocea deja exasperata de tupeul sau.

"Eu dracu nu eram insarcinat."

"Harry, scuteste-ma. Ti-ai facut-o cu mana ta. Este numai vina ta." Ii lovesc pieptul cu degetul meu.

"Sa nu cumva sa ma invinovatesti pe mine pentru asta." Tipa prinzandu-mi mana dur.

M-am smucit: " Esti asa un egoist!"

Si ma simt impinsa in perete. Harry vine deasupra mea si ma preseaza cu corpul sau de perete. Isi zdrobeste buzele de ale mele. Acel sentiment. Pe care nu l-am mai simtit. Acea senzatie pe care doar el mi-o poate da. Stomacul meu era agitat si cred ca voi lesina. Atat de dor mi-a fost de el. In tot acest timp am incercat sa il uit profitand de Louis. Dar el nu imi era de ajuns. Asta imi este de ajuns. Inima mea era din nou vie.

I-am apucat carliontii in maini si aveau acelas miros divin. Pielea lui, respiratia lui, el.

"Imi pare rau ca va intrerup." O voce feminina ne face pe mie si pe Harry sa ne indepartam. Ne face semn sa ne asezam pe pat si asta fecem. Simt cum Harry imi apuca mana intr-a lui si zambeac slab dar inima mea pocneste in piept. Stiu ca Harry ma manipuleaza. Dar dragostea este oarba. Sunt oarba.

"Imi pare rau pentru... pierdere." Asistenta se uita la mine si trag aer in piept. Simt cum o sa izbucnesc in lacrimi iar gatul ma ustura. "Trebuie sa ai grija foarte mare cu sanantatea ta Aysha."

"Vom avea." Harry intervine strangandu-mi mana.

"Din cauza consumului excesiv de Heroina, au aparut cateva complicatii. Plamanii tai au fost afectati dar ne asteptam sa isi revina. Nu trebuie sa faci mare efort." Trece cu privirea pe foile din fata sa. "Si impactul a fost atat de puternic incat... nu mai poti ramane gravida, Aysha."

Si atunci m-a lovit.
Asistenta a iesit pe usa.
Iar eu eram tot in soc. Simteam de parca plamanii mei nu mai puteau inhala oxigen. De parca totul era oprit.

"Aysha pisoi, linisteste-te." Harry imi apuca umerii si scutura usor. Mi-am dat seama ca plangeam mult. Am sarit in bratele lui incercand sa scap odata din realitatea asta. Dar nu pot face asta. Abia acum am realizat asta.De ce totul se intampla?
Mi-am pierdut copilul iar acum nu mai pot face altul? De ce sunt blestemata ? De ce sunt pedepsita atat de aspru? De ce nu pot fi fericita?

"Te iubesc Aysha. Vom trece peste asta iti promit." Harry imi sopteste.

"Minti. Nimic nu mai este bun.
Nimic nu mai este cum ar trebui. Tu. Tu ar trebui sa uiti de mine. Ai o viata. Du-te si fa-ti familia de care ai nevoie. Fi fericit. Cu sotie si copii. Lasa-ma. Sunt doar o adolescenta nenorocita pe viata." Tip cu lacrimi in ochi. Oricat de greu mi-ar fi. Acesta este momentul cand ii voi da drumul lui Harry. Realitatea m-a acaparat si mi-am dat seama ca nu poate exista nici un viitor impreuna.

"Tu esti familia mea nu intelegi? Te iubesc. Nu te las sa mai pleci." Vrea sa apuce de mine dar ma intorc si alerg pe holurile spitalului. Ies pe usa si fac semn unui taxi.

"La un hotel, va rog." Ma asez la locul de la geam si imi sterg lacrimile. Trebuie sa scap din viata lor. Sunt doar o povara pentru toti.
De ce mai traiesc?

[A.n : urmatorul capitol este dediacat Hysha pe melodia Little things. Pregatiti-ve de pe acum.]

(A/n) m-am straduit sa postez in aceasta seara pentru ca cineva m- a rugat frumos si e urat sa refruzi :x:x.
Este un capitol nasol stiu dar ma voi stradui tare la urmatorul.
De cateva zile ma tot gandesc sa fac un numar mai mare de capitole. Ati mai citi?
♥♥♥