Cine e EL ?

42 6 0
                                    

Razele soarelui imi deranjeaza ochii ceea ce ma face sa ma trezesc.Nu sunt obosita asa cum ma asteptam,iar cosmarul care ma bantuie de cativa ani a disparut.Ma dau jos din pat si chitai cand picioarele ating parchetul rece.Ma indrept spre bucatarie pentru a-mi pregati micul dejun.Astazi am multe lucruri de facut,deci trebuie sa ma grabesc.Dupa ce mananc ,ma imbrac si imi incalt ghetele dupa care parasesc apartamentul.Primul lucru pe care trebuie sa il fac este sa ma inscriu la liceu,apoi sa merg la mall pentru a-mi cumpara cateva haine noi pentru ca nu vreau ca noii mei colegi sa ma creada o sarantoaca ceea ce chiar sunt,iar cand termin voi trece si pe la supermarket pentru a-mi lua cele necesare acasa.

*********

Intru in ultimul magazin pentru a proba bluza rosie ce mi-a atras atentia.Norocul meu este ca au marimea mea,o probez si sunt uimita de felul in care arat.Aceasta bluza rosie cu pietricele nu este deloc genul meu,insa este frumoasa si ma face sa par o persoana vesela ceea ce nu sunt.Purtand bluza asta oamenii nu se vor gandi ca ascund in suflet o durere uriasa.Nici macar hainele mohorate si uzate pe care le port mereu nu ii face pe oameni sa creada ca sunt distrusa in interior.Atunci am realizat eu ca oamenii sunt nepasatori,indiferenti si rai.Am cumparat bluza si am pornit spre masina mea,un mini-cooper rosu.M-am urcat in ea si am plecat spre ultima destinatie,supermarket-ul.Am cumparat oua,lapte,cereale,paine si ciocolata.Platesc si plec acasa.Intru in apartament,asez cumparaturile si ma tolanesc pe canapeaua din sufragerie.Cand sa pornesc televizorul aud un ciocanit si ma ridic morocanoasa pentru a deschide usa.

-Ce naiba vre...Buna Yolanda ! ma corectez repede.

-Buna Esther ! spune ea razand.

-Am vrut sa trec pe la tine mai devreme,dar am avut treaba.Uite,asta e pentru tine ! spune intinzandu-mi o farfurie plina cu gogosi.

-Gogosi ! Iubesc gogosile ! De unde ai stiut ? o intreb eu cu zambetul pe buze.

-Nu am stiut,dar am facut pentru mine si m-am gandit ca poate vrei si tu.In plus,nu te vad genul de persoana care sa stie sa gateasca, rade ea,iar eu fac la fel.
Am poftit-o pe canapea si am pornit televizorul.Chiar atunci incepea filmul meu preferat.Ne-am facut comode,am stins lumina si ne-am bucurat de film.Era vineri,deci nu era nicio problema in a sta pana tarziu,insa am pierdut notiunea timpului si am adormit amandoua.
Dimineata urmatoare m-am trezit tarziu,dar as mai fi dormit daca nu ma deranja lumina de afara.Cand am deschis ochii mai bine,am vazut-o pe Yolanda privindu-ma atent.
-Nu esti o persoana matinala,afirma ea.
-Um...scuze.Uitasem ca esti si tu pe aici.
-Am stat cam mult,spune zambind.Trebuie sa plec.
-Ramai la micul dejun,te rog.
-Esther...
-Am uitat sa mentionez ca nu accept refuzuri,ii spun tragand-o de mana spre bucatarie.
-Aproape ca am uitat cat esti de incapatanata.
-Bine ca ti-am amintit eu,spun razand.
-Da-mi ouale, laptele si faina.O sa fac desertul meu preferat.
-O sa faci gogosi ?
-Nu.Clatite cu fructe si ciocolata.
-Suna bine,dar nu am fructe si nici ciocolata.
-Atunci o sa fac clatite cu fructe si ciocolata fara fructe si ciocolata.Suna bine.
Rad cu gura pana la urechi la raspunsul ei,iar ea mi se alatura.
In nici 15 minute clatitele erau pe masa,iar noi eram gata sa le mancam.
-Sunt foarte bune.Bucataria mea are nevoie de tine mai des.
-Hmm...atunci trebuie sa-mi onorez invitatia.Esther,pot sa te intreb ceva ?
-Sigur,spun cu jumatate de gura.
-Ai renuntat la studii ?
-Nu ! O sa fac aici ultimul an de liceu, si nu ma voi oprii aici.Am visele mele,vreau sa le urmez.
Ea imi zambeste.
-Ma bucur sa aud asta.La ce liceu ?
- West High.Este cel mai aproape de apartamentul meu.
-Nu pot sa cred ! Acolo invat si eu,tot in ultimul an.
-Super.Deci imi poti spune ceva despre liceu ?
-Nu sunt multe de spus.Majoretele si baietii rai sunt peste tot.
-Ee...pot trai cu asta.
-Dar este un baiat care....
Yolanda nu a apucat sa termine propozitia ca telefonul a inceput sa-i sune.
-Alo ! Nu.Nu.O sa vin.Da,vin imediat.Esther,trebuie sa plec.E o urgenta.Paa !
-Cum ramane cu...ai vrut sa-mi spui despre...Yolanda !
A iesit grabita pe usa fara sa ma bage in seama si m-a lasat cu acel gand "baiatul care".Pare important.
Lasata cu ochii in soare ma asez pe canapea.Telefonul meu scoate un zgomot scurt anuntandu-ma ca am primit un mesaj.
"Nu iesii din apartament ! E serios Esther.El e aici !! "
Mesajul de la Yolanda ma sperie si imi ridica alte semne de intrebare.Ignor ordinele ei si ies pe casa scarii,insa nu era nimeni.
-E nebuna ! spun eu cu voce tare inca cautandu-l pe acel EL.
-Cine ? intreaba o voce din spatele meu si speriata ma intorc si ii ofer posesorului ei un pumn zdravan in fata.
-Ce dracu faci ?
-Nu ! Tu de ce dracu m-ai lovit ? Tu esti aia nebuna,sunt sigur !
-Sti ceva ?! Mai du-te dracu !
-Ma duc da mai tarziu.
Nu mai zic nimic si dau sa intru in casa,dar vocea lui ma opreste.
-Nu ai de cand sa-ti ceri scuze ?
-Scuze,dar a fost vina ta.
-Mi-ai spart nasul si tot eu sunt de vina...ti-a mai spus cineva ca esti o nesimtita ? Pentru ca esti.
-Nu ai decat sa vorbesti singur...spun suparata din cauza afirmatiei sale.
-Stai ! Da-mi macar un bandaj sau ceva.
-Intra ! spun dupa cateva minute de gandire.
Intram in apartament,eu merg in baie dupa trusa de prim ajutor,iar el se aseaza pe canapea.
Asez trusa pe podea si o deschid luand in mana spirtul si tifonul.
-Ma descurc si singur,spune iritat.
-E trusa mea.Nu o atinge nimeni inafara de mine,asa ca taci !
Nu mai spune nimic si ma lasa sa-i curat rana pe care i-am provocat-o.
Statea cu ochii inchisi si suspina de durere,iar eu stateam in genunchi fiind foarte atenta la ce fac.
-Auu ! tipa dintr-o data si ma inpinge,ridicandu-se de pe canapea.
Esti chiar idioata ? Ma doare tampito ! odata ce a spus asta mi-a luat tifonul din mana si a plecat trantind usa.
Imediat ce socul a disparut au aparut lacrimile.Am vrut sa-l ajut,sa-mi repar gresala,dar el si-a batut joc de mine.Asta e unul din motivele pentru care am renuntat la a mai fi o persoana buna cu cei din jur.Ziua asta a inceput groaznic si nimic nu poate fi mai rau azi.





Intre Doua LumiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum