Intre Doua Lumi

In stare grava

Esther Pov.
Mana lui Josh imi inconjura gatul.Din cauza gleznei luxate ii e greu sa merga asa ca m-am oferit sa-l ajut.Cand mi-a spus cum a reusit sa se raneasca am inceput sa rad,insa m-am oprit cand am vazut-o pe Yolanda venind spre noi.S-a oprit in fata mea si m-a privit pentru cateva secunde,lacrimi scurgandu-se pe obrajii ei.Brusc am inceput sa ma simt vinovata pentru ca stau atat de aproape de iubitul ei.

-Yolanda,e-eu...el nu putea sa mearga si...

Nu am apucat sa ii explic tot,caci ea m-a prins intr-o imbratisare calduroasa.Atat de mult duceam lipsa de imbratisarile ei,incat am strans-o mai tare la piept.Nu vroiam sa-i dau drumul.Eram linistita in bratele ei.Secundele treceau,iar Yolanda mi-a dat drumul.Avea ochii rosii din cauza plansului,dar zambetul larg de pe fata ei imi spunea ca e fericita.M-am uitat la Josh,si el zambea.Se pare ca m-am inselat.Lacrimile Yolandei nu aveau legatura cu apropierea dintre mine si Josh, ci cu mine.

-Esther,gata ! Mi-a ajuns tot timpul ala blestemat in care nu am fost langa tine.Desi nu eram de acord cu decizia ta de la inceput,abia cand lipsa ta a inceput sa ma doara am realizat ca nu-mi pasa de viata mea,daca trebuie sa-mi asum riscul mortii ca sa te am alaturi,atunci o sa mor fericita ! imi spune ea zambind.

-Yolanda,nu am vrut sa te parasesc.Nici pe Jay,doar ca...

-Nu te mai justifica in fata noastra,nu ai de ce.Noi am gresit,am fost fricosi.Nici nu iti dai seama cat de mult te apreciez si cat mi-as dori sa fiu la fel de curajoasa ca tine.

-Dar tu esti curajoasa...Sa ai o inima buna intr-o lume atat de rea inseamna curaj,nu slabiciune.

-Sti ca te iubesc,nu-i asa ? ma intreaba ea.

-Da stiu.Si eu te iubesc...

Dupa ce ne-am mai imbratisat odata Yolanda l-a luat pe Josh de mana si ne-am indreptat spre cantina.Ne-am asezat la o masa mai retrasa si am mancat.Eram fericita ca o am pe Yolanda langa mine.Nu vreau sa o mai las sa plece.Sunt egoista,dar vreau sa fiu si eu fericita,macar un pic.De acum o voi apara eu personal,dar o voi tine langa mine.

★ ★ ★

James Pov.

Orele s-au terminat de mult,insa eu sunt la fel de furios.Nu mereu vreau sa-mi cer scuze si nu de la oricine,si cand o fac apare un tantalau care-mi fura iubita.As fi putut sa-l invat sa-si tina mainile acasa,dar ea m-ar fi urat mai tare decat o face deja.
Ma plimb prin parc de ceva timp,sperand ca aerul curat imi va reduce stresul,dar nimic.

- James,frate,ce faci ? ma intreaba Dean,unul dintre prietenii mei.

-Nu am chef,Dean,ii spun mergand mai departe.

-De ceva timp nu mai ai nici timp,nici chef pentru noi.Spune-mi sincer, e din cauza blondei ? ma intreaba privindu-ma in ochi.Daca da,sa sti ca eu nu o sa stau cu mainile in san sa vad cum o tarfa singuratica imi fura cel mai bun prieten,spune,iar nervii de care incercam sa scap se amplifica.

Il imping cu toata forta mea,el cazand pe iarba umeda.

-Sa nu vorbesti asa despre ea ! spun printre dinti.

-Oo, haide,papuselule,bate-ma ! ma provoaca el.

Acum sta in picioare in fata mea.Isi scutura hainele.Eu imi strang pumnii si imi inclestez maxilarul.Daca ar fi posibil,in momentul asta as scoate flacari pe nas.Dean imi arunca un zambet batjocoritor,iar in secunda urmatoare imi da un pumn zdravan in fata.Din instinct imi duc mana la locul vatamat.Sangerez.Nu-i de mirare,idiotul si-a pus toti nervii in pumnul ala.La randul meu in dau si eu un pumn.Dean se dezechilibreaza,dar nu cade.

-Pentru o ciudata iti tradezi prietenii ? Ratatule,te-ai inmuiat !

Asta a fost de ajuns sa incepem o incaierare care se va sonda cu victime.

★ ★ ★

Esther Pov.

Rasul cristalin al prietenei mele imi inunda apartamentul.Odata ce orele sau terminat am venit in apartamentul meu sa recuperam timpul pierdut.Yolanda mi-a spus cat de mult a suferit ea din cauza mea si Jay la fel.Tot ea mi-a spus ca nu l-a mai vazut pe Jay atat de atasat de o persoana incat sa faca tot ce-i sta in putinta sa o tina aproape,iar faptul ca nu a reusit asta cu mine l-a facut sa fie nervos mai tot timpul.Mi-a parut rau cand am auzit.Ii iubesc pe amandoi si nu credeam ca decizia mea ii va distruge.Ca sa ne inveselim,ea a inceput sa imi spuna si cateva lucruri amuzante care s-au intamplat de cand eu nu am mai avut tangente cu ei.
Telefonul ei suna,intrerupandu-ne.

-Alo ? Da,eu sunt. Da,il cunosc,s-a intamplat ceva ? Poftim !? Nu se poate asa ceva ! spune ea socata.

Yolanda incheie apelul si ma ia da mana.Ma trage pana in hol fara sa spuna nimic.E agitata,iar acum si eu sunt.Imi da drumul la mana doar pentru a se incalta,iar eu,fara sa intreb,imi iau ghetele in picioare.Imi iau geaca de piele si parasesc in fuga apartamentul.Coboram cate doua trepte odata si in cateva secunde suntem in masina mea.

-La spital,imi spune ea in timp ce-si pune centura.

-C-ce facem acolo ? intreb cu voce tremuranda.

-James...imi spune incet,e in stare foarte grava.

-Dumnezeule,zic si calc acceleratia.

★ ★ ★

Ajunse la receptia spitalului, intrebam unde se afla Jay si ne indreptam spre el.
Pun mana pe clanta,insa o asistenta ma opreste.

-Hei ! Nu ai voie sa intri acolo !

-Trebuie sa-l vad, spun eu cu vocea joasa.

-E sub tratament.Are nevoie de odihna.

-Si tu crezi,ii spun eu punandu-mi mana pe umarul ei, ca eu pot sta ore intregi gandindu-ma ca as fi putut fi langa el si nu am fost ? intreb ironica.

-Astea sunt regulile,domnisoara.Sunteti macar ruda de-a lui ? ma intreaba.

-Da ! Sunt bunica lui, nu vezi ? tip eu,fiind mai sarcastica ca de obicei.

Asistena imi arunca o privire urata,dar dupa ce ofteaza imi da voie sa intru.
Deschid usa si impietresc la vederea lui.Chipul ii e brazdat de rani adanci ce inca sangereaza,iar culoarea pielii da de gol cantitatea mare de sange pe care a pierdut-o.E foarte palid.Buzele ii sunt uscate si respira foarte greu.Ma apropiu de el si ma asez pe scaunul de langa pat.Ii iau mana intr-a mea,e rece, si o duc spre buzele mele.Plasez un sarut pe mana lui.Il privesc cu lacrimi in ochi si realizaz ca poate e prea tarziu acum sa-l iert.Am pierdut atat de mult timp indeparatandu-i de mine,incat nu mi-a mai ramas timp sa ma gandesc cum voi reactiona cand ei chiar ma vor parasi.Si doare,atat de tare incat nu pot sa respir.Sa simti ca-l pierzi pe cel pe care-l iubesti cu toata fiinta ta si sa sti ca nu poti face nimic,asta numesc eu durere.M-am saturat sa pierd persoane dragi,m-am saturat sa ma pierd pe mine,pentru ca odata cu ei plec si eu,pentru ca inima mea se afla in fiecare dintre ei,nu in mine.