Rapirea

28 3 0
                                    

Este vineri,iar eu sunt in sala de curs asteptandu-l pe profesorul de psihologie.Sunt sigura ca sunt singura care nu a pregatit un proiect pentru azi.Cui ii pasa ? Am fost prea ocupata sa-mi pazesc spatele decat sa lipesc cateva betigase pe un carton.Sa fim seriosi,proiectele sunt o pierdere de timp.Profesorul intra in clasa,iar eu ma ridic in picioare odata cu ceilalti pentru a-l saluta.Profesorul face prezenta,iar cand ajunge la mine se opreste si ma priveste incruntat.
-Proiectul tau unde este Carson ? intreaba el serios.
-Poveste lunga...nu il am ! spun privindu-l direct in ochi.
-Hmm...asta inseamna ca ai nota 3 ! spune venind spre mine.
-Ma rog...
-Credeam ca vrei sa treci clasa,imi zice el confuz.
-Vreau,dar am multe de facut,deci o las pe alta data,zic plictisita.
Nu mai spune nimic.Probabil replicile mele l-au lasat fara cuvinte.Se aseaza pe scaunul lui si isi indreapta atentia spre mainile sale pe care si le framanta.Ma uit in jur si vad toate privirile atintite spre mine,dar numai doua dintre ele imi strapung sufletul.Jay si Yolanda ma privesc insistent,iar in ochii lor se poate citi cu usurinta dezamagirea.Jay isi scutura capul si isi muta privirea pe caietul din fata lui pe care incepe sa-l mazgaleasca,iar Yolanda isi sterge lacrima ce ameninta sa cada si incepe sa priveasca in gol.
-In regula,sa incepem sa prezentam proiectele,spune profesorul spargand linistea.

Minutele treceau,iar clopotelul anunta pauza.Ma ridic din banca si ma indrept spre iesire,dar vocea profesorului ma opreste :
-Esther !
-Da ?
-Iti mai dau o sansa.Poti sa aduci proiectul luni.
-Multumesc,dar nu pot.
-Cum adica ?
-Nu pot ! Nu va pot spune mai mult...spun si plec.
Ies in curte si ma indrept spre cel mai indepartat loc.Imi aud numele strigat si ma intorc.
-Yolanda...
-Esther ! In tot acest timp am incercat sa te inteleg,dar nu am reusit.Vreau niste explicatii ! De ce ne lasi balta ? De ce nu treci peste ?
-Pentru ca nu pot ! Vreau sa va tin in siguranta si vreau sa ma razbun.Doar atat mi-a mai ramas de facut.
-Si noi ?! Cum ramane cu tot ce am construit pana acum ?
-Va ramane o amintire frumoasa...
-Dar...
Yolanda incearca sa mai spuna ceva,dar eu am fost luata pe sus si aruncata intr-o masina.
-Esther ! o aud pe Yolanda tipand,dar apoi se mai aud doar cateva scancete,iar prietena mea ajunge langa mine.
Usa este trantita,iar masina porneste.Viteza cu care merge este mai mult decat ilegala.Nu inteleg ce se intampla,totul a fost prea rapid pentru a putea pune lucrurile cap la cap,dar un lucru e cert...am dat de dracu.
★ ★ ★
Cele doua namile ne tarasc intr-o incapere intunecata si urat mirositoare si ne arunca pe podeaua rece si prafuita.Unul dintre ei a luat o franghie si ne-a legat spate in spate.Bine,acum chiar nu mai avem nicio scapare.Cei doi barbati au iesit lasandu-ne singure.Imi era teama sa deschid gura pentru ca nu stiam cum va reactiona Yolanda.Era speriata,traumatizata chiar.Simteam cum tremura,iar faptul ca nu scotea nici un sunet ma speria si mai tare.Nu-i sta in fire sa taca,orice ar fi ea are mereu ceva de spus.Imi fac curaj si vorbesc:
-Yolanda...spun in soapta.
Ea nu raspunde.Oare a patit ceva ? O inghiontesc si scot un scancet de la ea.
-Spune ceva ! Injura-ma ! Merit asta...
-Nu e vina ta...se aude intr-un final vocea plina de spaima a prietenei mele.
-Ba da si fir-ar sa fie,Yo ! Stiam ca asa se va intampla daca voi ramane cu voi.O secunda,o blestemata de secunda,de atat a fost nevoie ca eu, cat si tu sa fim rapite.Mureai daca stateai in clasa ? Chiar vrei sa treci prin ghearele mortii si poate chiar sa ramai prinsa acolo ? La dracu cu asta ! tip in soapta lovind podeaua cu piciorul.
Fata al carui spate este lipit de al meu plange in hohote.Am pus-o la pamant cu replica asta.Este adevarul pur.Eu stiam in ce ma bag,stiam ca sunt sanse mari sa mor ducand planul la final,dar m-am avantat in necunoscut pentru ca dorinta de razbunare este mai puternica decat orice al sentiment pe care sufletul meu este capabil sa-l dezvolte.Insa Yolanda,firava si inocenta cum e ea,nu poate merge mai departe alaturi de mine.Ea merita o viata alaturi de persoanele dragi ei,iar eu nu am ce cauta printre ele.Nu mai am de mult dreptul de a ma considera prietena ei pentru ca am ranit-o.Chiar si asa,nu ma dau batuta.Sunt constienta ca pot sa mor,dar stiu si ca o sa dau tot ce pot sa supravietuiesc acestui razboi.Asta voi face si acum.Am vazut de mult geamul imens ce ne desparte de o padure deasa,dar pana a sari pe geam mai aveam de facut un lucru destul de important,sa ne dezlegam.La cativa metri de mine se afla un cutit,numai bun pentru a taia franghia ce ne facea rani adanci pe maini.
-Yo ! La 3 te ridici in picioare.1..2..3 !
Ne-am ridicat si am facut cativa pasi pana in dreptul cutitului.Ne-am asezat din nou pe podeaua murdara si cu greu a luat cutitul incepand sa misc lama acestuia pe franghie.Incetul cu incetul aceasta se rupea.Eram libere.
-Du-te ! Iesi pe geam ! spun in soapta.
Se aud voci de cealalta parte a usii,iar eu intru in panica.
Yolanda era deja departe,iar cand sa ajung si eu afara picioarele imi sunt prinse si sunt trasa inapoi de doua brate puternice.
-Mai,mai,mai ! Doar nu incercai sa fugi,nu-i asa ? ma intreaba minunatul meu unchi.
-Nu !Vroiam doar sa vad cum creste iarba,ii raspund sarcastica.
Palma lui se lipeste de obrazul meu intorcandu-mi capul.Din instinct mi-am dus mana la locul vatamat si l-am privit cu dispret.Nu am gandit inainte si asta probabil imi va aduce multa suferinta,l-am lovit cu piciorul direct in locul sensibil,acesta cazand in genunchi.
-Tarfa ! Sa vezi ce-ti fac...spune si ma prinde de mana tragandu-ma dupa el spre o alta incapere.
Coboram cateva zeci de scari si ne oprim in fata unei usi imense din lemn vechi.O descuie si ma trage inauntru.Ochii mei mai aveau putin si ieseau din orbite cand am vazut tot sangele ce acoperea podeaua acestei incaperi.M-a impins pe podea.Acum eram acoperita de lichidul rosu pe care il detest atat de mult.Eram scarbita,insa asta este doar inceputul.In curand voi fi acoperita de propriul meu sange sau al celor doi membri ai acestei familii oribile.Unchiul meu drag s-a apropiat de mine si m-a lovit in stomac.Dupa asta au mai urmat inca cateva lovituri al naibii de dureroase care m-au lasat inconstienta.Ultimul lucru pe care l-am vazut a fost usa care s-a inchis cu zgomot.




Intre Doua LumiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum