Intre Doua Lumi

Sperante

Esther Pov.
Alerg pe trotuarul ce duce la liceu.Am intarziat din nou la ora de psihologie,dar de data asta sunt pregatita in caz ca ma paste un test.Am invatat toata noaptea,iar de aceea nu am putut sa ma trezesc la timp.Intru in liceu si alerg pe coridor.Deschizand una dintre usile imense am lovit pe cineva.Dupa ce mi-am ridicat geanta ce cazuse din cauza ciognirii, mi-am facut curaj si am privit persoana din fata mea.Acei ochi intunecati si mult prea familiari ma analizeaza minutios.Mana lui se afla pe bratul meu, trimitandu-mi fiori in tot corpul.Persoana lui ma facea sa uit de mine,sa-mi pierd mintile,apoi,mi-am adus aminte de cearta noastra de acum doua zile.Felul in care mi-a vorbit si faptul ca m-a lasat plangand m-au facut sa-l privesc cu ura.I-am luat mana de pe a mea, dandu-ma un pas in spate.
-Esther,eu...spune el in soapta.
Vocea sa imi aduce lacrimi in ochi asa ca trec pe langa el inainte sa le dau drumul in fata lui.Nu vreau sa creada ca il iubesc atat de mult incat vars lacrimi pentru el.Nu merita nimic din partea mea si,totusi,eu i-as oferi totul.Ii aud pasii in urma mea, grabesc pasul,iar el face la fel.Ma opresc in fata usii.Mana lui se aseza pe umarul meu, ma tine strans.Printr-o miscare brusca imi trag umarul, indepartandu-ma de el si deschid usa inainte ca el sa mai poata face ceva. Pasesc inauntru tacuta,Jay ma urmeaza.Il privesc pe Nicholas si astept permisiunea de a-mi ocupa locul.Nicholas imi face semn cu mana sa ma asez.Singurul loc liber era cel de langa mine, asa ca Jay s-a asezat acolo.Ma privea neincetat, ma deranja acest lucru.Cand Nicholas s-a intors spre tabla pentru a scrie ceva eu m-am intors spre Jay.Acesta parea surprins de zambetul pe care il afisam si mi-a raspuns cu un alt zambet, insa cand si-a coborat privirea pe degetul meu mijlociu ce ii era in totalitate dedicat lui, s-a incruntat.Expresia fetei ii s-a schimbat radical,acum fiind nervos.Eu eram multumita,dar a durat putin pentru ca linistea mi-a facut vechiile sentimente sa reapara.Eram concentrata pe ceea ce scriam in caiet,incat m-am speriat cand mi-am auzit numele strigat de Nicholas.

- Ai invatat ultima lectie ? ma intreaba el.

-Da ! ii raspund sigura pe mine.

-Ai nevoie de note, asa ca ce-ar fi sa ne spui si noua cum sta treaba cu relatiile existente intre membrii unei familii.

-Pai...incep eu. Este vorba in totalitate despre sentimente,iubire mai exact.Consider ca legatura de sange nu este la fel de importanta ca sentimentele tesute intre membrii unei familii, in special intre mama si copii.

-Mda...spune Rebekah.Vorbesti de parca ai sti cum este sa ai o mama, sau o familie.Tu nu ai nimic, esti singura pe lume.Cat despre mama ta, nu...mai...este ! imi spune zambind batjocoritor.

Cuvintele ei mi-au facut sangele sa fiarba.Totul in jur s-a intunecat, o vedeam doar pe ea.Era o tinta pentru mine.M-am napustit asupra ei infasurandu-mi mainile in jurul gatului sau.Strangeam cu toata forta, iar Rebekah se zbatea si tipa.Asta nu o va ajuta cu nimic, sunt turbata de furie.Se poate lua de orice, dar nu de persoanele pe care le iubesc, nu de mama.In jurul meu se auzeau strigate,eram trasa in incercarea de a o scapa pe Rebekah de stransoarea mainilor mele,dar nu vroiam sa ma opresc,durea al naibii de tare si vrea ca ea sa simta exact ce simt si eu.Am simtit ceva umed si cald pe mana mea, o lacrima.Mi-am ridicat privirea intalnind-o pe a ei.In ochii ei se citea tristetea,durerea...regretul.Brusc am realizat ca nu e bine ce fac, ca nu sunt eu.I-am dat drumul.A luat cateva guri mari de aer, apoi m-a privit.Regretul era inca acolo,insa cuvintele ei m-au ranit :

-O sa regreti ca ai facut asta ! tipa ea. O sa iti iau tot ce ai mai de pret ! O sa pierzi totul !

-Sa pierd ? intreb razand amar.Nu mai am ce.

Clopotelul imi anunta libertatea.Sunt prima care paraseste clasa si ma indrept spre dulapul meu.

James Pov.

Imi asez cartile in dulap, apoi cobor scarile.O vad pe Yolanda sub copacul langa care obisnuia sa-si petreaca pauzele alaturi de Esther.Ma indrept spre ea pentru ca am nevoie de niste sfaturi, iar in acest moment ea este singura cu care pot vorbi.Sunt in fata ei.Isi ridica privirea din cartea pe care o citea si imi zambeste, insa eu stiu ca este trista.

-Yolanda,ii spun fetei, am nevoie de ajutor.

Chiar daca am petrecut cateva luni in preajma ei tot nu sunt atasat de ea, am facut-o pentru Esther,dar nu pot sa spun ca o urasc pe Yolanda, este o fata draguta, dar nu pare sa aiba habar de lucrurile abominabile care se intampla in jurul ei.E prea inocenta, prea copilaroasa.

- Buna si tie, James ! ma saluta ea sarcastica. Ce vrei ? intreaba plictisita, indreptandu-si din nou atentia asupra cartii.

Pentru o secunda m-am intrebat daca e bine sa ii cer ei sfaturi, dar apoi m-am gandit ca nu am la cine sa apelez asa ca am continuat:

- E despre Esther, spun, iar ea ma priveste brusc interesata.

Ochii ii straluceau.Parea ca mai are putin si izbucneste in plans, iar asta nu m-ar ajuta pentru ca voi face la fel.Subiectul asta e unul sensibil pentru amandoi, dar trebuie sa fac ceva inainte sa fie prea tarziu.

- Esther ? Ai vorbit cu ea ? intreaba agitata.

-Nu ! Adica, am incercat, dar a plecat fara sa ma asculte.E-eu am venit la tine sa-mi spui ce ar trebui sa fac.Sunt confuz, nu mai stiu daca o iubesc cum o faceam inainte sau o urasc pentru ca a ales razbunarea in locul iubirii mele.Nu stiu ce vreau.Uneori, cand o vad, imi vine sa o strang la piept si sa nu-i mai dau drumul niciodata, iar alteori imi vine sa o strang de gat pentru toate prostiile pe care le face.

- Te inteleg. Simt la fel. Nu-mi place de ea asa, e rea, e indiferenta, e rece, iar eu pur si simplu nu o mai recunosc...imi spune ea trista.Dar stiu ca, desi nu mai are nimic, ei nu-i lipseste decat afectiunea, cineva s-o completeze si sa-i lumineze lumea.Dar eu stiu,James, ca va veti intoarce mereu unul la altul, pentru ca numai impreuna va gasiti linistea.

Ultima propozitie ma facut sa zambesc ca un tampit.Yolanda mi-a spus exact ceea ce aveam nevoie sa aud, ca eu si Esther vom putea fi din nou impreuna.Mi-a dat incredere in mine si, la naiba, chiar asta e ceea ce imi lipsea.In tot acest timp m-am indoit de tot, de mine, de prietenii mei, de Esther...

-Haide, Yolanda ! o trag de mana zambind.

-Unde ? intreaba amuzata de comportamentul meu.

- Avem de recuperat o fata minunata !

O luam la fuga spre intrarea principala.Intram si cutreieram coridoarele in cautarea fetei blonde. Nu era pe nicaieri, zici ca intrase in pamant, cand, in sfarsit am gasit-o, dar nu era singura, ci cu Josh.Radeau, iar el isi tinea bratul dupa gatul ei.Simteam cum imi fierbe sangele in vene.Yolanda a luat-o inainte, mergand spre cei doi, insa eu nu puteam privi asa ceva.Am plecat...