Intre Doua Lumi

Intalnirea cu trecutul

Au trecut 3 luni de cand Jay mi-a tinut acel discurs motivational,iar eu am facut exact ce mi-a spus.De atunci invat aproape toata ziua,iar rezultatele nu au intarziat sa apara.Am decis ca vreau sa imi continui studiile la Harvard.Acolo a fost si mama mea...ma rog,bine spus a fost...
Totusi,nu toate merg bine.De cateva zile primesc mesaje de la un necunoscut.Sunt speriata pentru ca cel care imi trimite acele mesaje stie prea multe despre trecutul meu,mai exact despre moartea parintilor mei.Am ales sa le ignor pentru ca altfel o voi lua razna.Abia am reusit sa uit amintirile acelea,iar acum un idiot a avut grija sa mi le aminteasca.
★ ★ ★
Merg pe trotuarul larg ce duce la liceu.Dintr-o data gura imi este astupata de o mana care ma strange tare,iar acea persoana ma trage dupa coltul unei cladiri.
-Pe cine avem noi aici ?! Daca nu chiar ultimul membru al familiei Carson.Puteam sa jur ca te vei sinucide,fetito,imi spune barbatul care ma priveste batjocoritor.
-Cine naiba esti tu ? tip eu iritata si speriata.
-Vad ca nu a mai ramas nimic din fetita inocenta care erai acum cativa ani.
-De unde sti cum eram eu ?
-Tu...tu chiar nu ma recunosti ? intreaba amuzat.
-Nu !
-In cazul asta,lasa-ma sa ma prezint...Lorenzo Carson.
Raman muta de uimire cand imi aud numele de familie.Dar... Cine...Cine e defapt omul asta ?
-Carson !?
-Unchiul tau !
-De ce mi-ar trimite unchiul meu asemenea mesaje ?
-Pentru ca te urasc,la fel de mult ca pe parintii tai,spune el strangandu-si palmele in pumni.
-Cum poti sa-ti urasti fratele ?
-Cum pot ? E chiar foarte simplu.Mama ta a fost iubita mea pana ca fratele meu sa mi-o fure.O iubeam foarte mult,iar ea m-a parasit in favoarea propriului meu frate.Atunci am jurat ca-i voi distruge pe amandoi si asa am facut.Dupa multe luni in care i-am facut sa se certe,bagandu-le tot felul de obstacole in viata,intr-o zi am reusit.Mi-am adus fratele in pragul disperarii,asta facandu-l sa-si impuste sotia,iar apoi pe el.Din pacate tu esti inca in viata,dar o sa ma ocum si de tine, blondino...spune apropindu-se de mine.Stiam ca vrea sa ma raneasca asa ca l-am impins in incercarea de a scapa,dar era mult mai puternic decat mine.
-Nu ma atinge,monstrule !
Acesta rade ironic si ma prinde brusc de mana,aruncandu-ma pe asfaltul rece.Impactul a fost atat de puternic incat nu mai puteam intelege ce-i cu mine.Asteptam sa primesc lovitura fatala,dar aceasta nu mai venea.Am simtit,insa doua maini fine care ma scuturau.Am deschis ochii si am vazut-o pe Yolanda cum ma tinea in brate,iar Jay il lovea pe acel monstru.
-Fetelor,fugiti,acum ! striga Jay catre noi.
-Haide, Esther ! Spune prietena mea ajutandu-ma sa ma ridic.
Nu am mai spus nimic stiind ca protestez degeaba.Noi ne-am indepartat,dar Jay a ramas acolo.
-Yo,trebuie sa ne intoarcem dupa Jay.Daca-i face ceva ?
-Nu ne intoarcem ! Jay se descurca singur.
M-am resemnat si am lasat-o sa ma duca acasa.M-a asezat in pat si s-a pus langa mine.
-Esti bine ? ma intreaba bland.
-D-da...o mint eu.
-Stiu ca minti.Cine e omul ala ?
-Unchiul meu...
-Poftim ? intreaba socata.
-E fratele tatei.
-Si...si cum poate sa-i faca asa ceva nepoatei sale ?
-A vrut sa ma omoare !
-C-ce ?
-Ma uraste...
I-am spus prietenei mele tot ce s-a intamplat,lacrimile mele aparand cand i-am spus despre moartea parintilor mei.Yolanda era speriata.Ea nu credea ca exista si oameni asa rai,care vor doar sa ucida.Asa eram si eu inainte de tragedie,dar dupa am ajuns intr-un punct in care vedeam doar partea rea in oameni si in tot ce m-a inconjura.Odata cu aparitia Yolandei totul s-a schimbat,iar eu am redevenit o persoana buna,dar se pare ca cineva chiar nu ma vrea asa,trebuie sa fiu mereu cu ochii-n patru.
Dupa cateva minute Yolanda a adormit,eu facand la fel.
★ ★ ★
-Esther ! Intelege odata ! Din acest moment nu mai iesi singura din casa,spune Jay furios.
-Esti tampit ?! Nu o sa stau in casa doar pentru ca un psihopat vrea sa ma ucida ! tip cat pot de tare.
-Nu o sa stai doar in casa,o sa ma chemi pe mine.
-Nu !
-Cum adica "nu " ?
-Nu o sa fac asta.Sti de ce ? Pentru ca vreau sa ma razbun.
-Vrei sa faci ce ?! intreaba el deja scos din sarite.
-Vreau sa ma razbun pentru ca mi-a ucis parintii,pentru ca in tot acest timp mi-am urat tatal crezand ca el este cel care a distrus totul si nu in ultimul rand,pentru ca a incercat sa ma omoare.Vreau sa-l vad suferind,de 10 ori mai mult decat am suferit eu.
-Si ce ai putea face tu ? Esti o fata.
-O sa-i ucid fiecare membru al familiei in fata lui,iar apoi va fi randul lui sa-si ia adio de la viata.
-O sa renunti la noi pentru razbunare ? ma intreaba el scarbit.
-Asa e cel mai bine...spun privind pe geam.
-Nu pot sa cred ca te iubesc atat de mult,iar tu ma dai la o parte doar pentru ca orgoliul tau sa ramana intact.Te urasc,Esther !      

Jay pleaca trandind usa,iar eu cad in genunchi, plangand in hohote.
Totul este impotriva mea.Niciodata,dar niciodata nu pot fi fericita pana la capat.In acest moment simt o gramada de sentimente: frica,tristete,furie,suparare,indignare...
Ma ridic in picioare si iau vaza de pe masuta.
-Oh,unchiule,acum te urasc si mai mult.Te urasc ! tip si arunc vaza in perete.
★ ★ ★
Zilele treceau,iar eu sunt tot aici,in New York.Nu am putut pleca.Jay si Yolanda mi-am facut niste radacini adanci si oricat as vrea nu-i pot parasi.Asa e ironic pentru ca ei nu mai vorbesc cu mine.Din cand in cand Yolanda imi mai arunca cate un zambet trist,insa Jay ma uraste cu adevarat.Privirile pe care mi le ofera m-ar putea ucide.Imi lipsesc foarte mult,dar e pentru binele tuturor ca eu sa plec si poate inca nu am facut-o,dar voi pleca si imi voi duce planul la indeplinire.Intre timp am aflat ca Lorenzo are o fata pe nume Rebekah.Doar doua persoane am de ucis,ei bine nu-i mare branza.
Nici nu stiu cum de am ajuns sa gandesc ca o criminala,dar e cert ca durerea il schimba pe om.