Intre Doua Lumi

Recunoscand greselile

James Pov.
Inima imi batea cu repeziciune, de parca ar vrea sa-mi sara din piept.Nervii mi-au invadat corpul.Nu sunt suparat pe ea, ci pe mine, deoarece am lasat-o plangand...din nou.Urasc sa ridic tonul la ea,iar faptul ca i-am intors spatele ma face sa ma simt ca un gunoi.
Intru in casa si trantesc usa in urma mea.Mama iese speriata din bucatarie si ma priveste incruntata.Nu o bag in seama.Imi arunc ghetele intr-un colt si ma asez pe un scaun din bucatarie.

-Ei,ai de gand sa-mi spui ce-i cu tine ? ma intreaba ea cu o voce blanda.

Imi las capul in palme si oftez.Ce sa-i zic? Ca ma port ca un dobitoc fricos cu fata pe care o iubesc la nebunie ? Nu ! M-ar crede un idiot,copilul ei,dar tot un idiot.

-M-am certat cu Esther,din nou,spun dand cu pumnul in masa.

-Ce s-a intamplat ? ma intreaba,ingrijorarea fiind prezenta in glasul ei.

-Ea are niste...probleme si mi-a spus sa o las in pace pentru ca nu vrea ca eu sa fiu in pericol.

-Oh,dragul meu,imi spune in soapta,mangaindu-mi obrazul cu mana ei delicata.Daca iti spune sa pleci, sa nu o asculti ! Sa ii acoperi toate cuvintele cu parfumul de barbat puternic. Nu ii aduce flori, si nici o bucata de metal rece. Adu-i sufletul tau, fi gata sa-l pierzi, uita de orgoliu si de tot ce se rotea in jurul baiatului rau. Fii alaturi, tine-o de mana,fii sincer, fii tu, fii cel care o va face sa nu spuna niciodata sa pleci.

Cuvintelei ei sunt leacul sufletului meu...Femeia care mi-a dat viata m-a ajutat sa inteleg unde greseam si mi-a spus exact ce trebuie sa fac.Mereu m-am putut increde in mama mea,ea a fost langa mine tot timpul, fara ca macar sa-i cer acest lucru.A crezut in mine chiar si atunci cand nici eu nu o faceam si m-a ridicat de fiecare data cand am cazut.E ingerul meu pazitor.
M-am ridicat de pe scaun si am sarutat-o pe frunte.

-Iti multumesc,mama ! Nu stiu ce m-as face fara tine...spun, plecandu-mi capul.

Yolanda Pov.
Am trecut pe langa coridorul ce duce spre iesirea principala.Acolo am vazut-o pe Esther,plangea,stand rezemata de unul dintre dulapuri.Desi era intr-o stare deplorabila nu am mers la ea,mi-am continuat drumul.Sunt o prietena ingrozitoare,Esther nu merita toate astea.Toata indiferenta pe care eu si James i-am aratat-o in ultimul timp nu a facut decat sa-i provoace suferinta,pe care nu o merita pentru ca ea a incercat doar sa ne protejeze.Suntem egoisti,o vrem pe Esther numai pentru noi, si chiar daca planul ei este cu adevarat o imensa prostie, o inteleg,intr-un fel, ea vrea sa se descarce de toate sentimentele negative pe care le-a inmagazinat in suflet de-a lungul anilor.La inceput am judecat-o pentru ca a ales sa ne paraseasca, insa nu m-am pus nicio secunda in locul ei.Sa nu ai parinti este groaznic, dar sa mai si afli ca cineva le-a pus moartea la cale si ca tu esti urmatorul pe lista e tulburator.Si din toata harababura asta mi-am dat seama cat de mult tine la noi.Ne-a alungat de langa ea pentru a ne tine departe de pericolele in care intra si sa nu uitam de faptul ca a fost la un pas de moarte din cauza ca m-a lasat pe mine sa ies prima pe geam din acea casa blestemata.Asta inseama iubirea, ceea ce da peste cap tot ce eu sustineam pana acum.Eu sau James nu i-am demonstrat niciodata cat de mult o iubim,din contra,am abandonat-o la greu,iar asta e inca o lovitura pe care Esther a fost nevoita sa o suporte.
Cobor scarile una cate una,gandul imi zboara la fata blonda pe care nu cu mult timp in urma o numeam cea mai buna prietena.Si poate ca asta nu s-ar fi schimbat daca eu as fi fost indeajuns de curajoasa incat sa raman alaturi de ea.M-ar fi aparat de orice lucru marunt menit sa-mi faca rau,stiu asta,a facut-o de fiecare data cand a fost nevoie,iar eu mi-am pus siguranta mea pe primul loc si am uitat cat de mult are nevoie ea de un prieten,de un suflet care sa il incalzeasca pe al ei.Am facut gresala pe care incep sa o regret din ce in ce mai mult,am abandonat persoana care avea de gand sa-mi ofere toata dragostea pe care nu a avut cu-i sa i-o puna pe tava.Gandul ca am pierdut tot imi aduce lacrimi in ochi.Il vad pe Josh asteptandu-ma pe o banca.Cand ma vede se ridica si face pasi spre mine.Fug spre el si ma arunc in bratele sale,care ma strang oferindu-mi afectiunea de care aveam nevoie,dar pe care nu o merit.Se spune ca meriti sa primesti ceea ce oferi,iar eu i-am oferit lui Esther numai rautate si indiferenta.Nu as rezista nici o ora in trupul ei.Sufera,necazurile si rautatile o lovesc din toate partile,insa ea e mai puternica ca niciodata.

-Hei ! Hei,de ce plangi ? ma intreaba Josh.

-Josh,am gresit...ii spun cu voce joasa din cauza lacrimilor.

-Nu inteleg. Yolanda,ma sperii ! Spune-mi ce s-a intamplat ! imi spune privindu-ma in ochi.

-Esther, este vorba despre ea.Ma doare atat de mult felul in care o tratez, si desi vreau sa alerg acum in bratele ei si sa nu o mai parasesc niciodata,ceva ma tine in loc si ma face sa o tratez ca pe o carpa.Ma urasc,Josh,imi e scarba de propria persoana.

El ma priveste cu duiosie,insa imi pot da seama ca nu este de acord cu ceea ce fac.Cred ca trebuie sa rezolv toate lucrurile astea pana nu se ajunge la mai rau.Chiar daca in acest moment nu stiu ce se poate intampla mai rau decat faptul ca Esther ia parte la batai din ce in ce mai des,este rapita,amenintata si jignita,iar eu si James nu mai vorbim cu ea.E groaznic.Noi doi am luat in nume de rau tot ce ea a facut sau a zis pentru a ne proteja pe noi.Orice ar fi, orice voi face in continuare,un lucru e sigur,lucrurile nu vor ramane asa.