Intre Doua Lumi

Ingeri tristi

Yolanda Pov.

Au trecut 3 ore de cand Esther a intrat in salonul lui James si de atunci nu a mai iesit.E aproape miezul noptii,iar pe mine,lacrimile si stresul m-au extenuat.Ma ridic de pe scaun si merg spre usa salonului pentru a intra si a-i spune lui Esther ca voi pleca acasa.Am nevoie de cateva ore de somn.
Deschid incet usa si intru.E liniste.Esther sta intinsa pe patul ingust langa James.Mainile sale sunt asezate pe pieptul baiatului.Respiratia ii e regulata,e linistita,doarme.Ma apropi de pat.Acum ca ma aflu la cativa centimetri de ei,pot sa vad in ce stare deplorabila sunt amandoi.James e palid,lipsit de viata,iar Esther are cearcane proeminente si urme de lacrimi pe obraji.Il strange in brate de parca e ultima data cand va avea sansa sa o mai faca.Si atunci,imi dau lacrimile.Am realizat ca poate asa e, e posibil ca James sa nu mai deschida ochii.Daca asta se va intampla mie imi va reveni sarcina de a o linisti pe Esther,iar asta va fi imposibil.Il iubeste,atat de mult incat ar sta cu el aici pana se trezeste,fara sa manance sau sa doarma.Si-ar da viata pentru el,stiu ca ar face-o.Ii dau suvitele blonde dupa ureche si plasez cate un sarut pe fruntea fiecaruia,apoi ies.Merg incet pe holul spitalului.In drumul meu vad cativa oameni ce plang in hohote si imi dau seama ca pentru ei este deja prea tarziu.Aici,in spital,inveti sa speri sau iti pierzi speranta.
Ajung afara,iar vantul ma loveste-n fata.Tremur de frig si plang in acelasi timp.

★ ★ ★
Esther Pov.

Razele soarelui incep sa ma deranjeze.Deschid ochii si il privesc pe Jay.E la fel de palid ca aseara.Speram sa ma trezesc si sa ii vad ochii intunecati.Mi-as dori sa-mi zambeasca,dar nu merit asta.Nu-mi pot tine lacrimile in frau,acestea iesind la iveala.O lacrima cade pe obrazul lui Jay.O sterg cu grija.Imi e teama sa-l mai ating.Cand il vad atat de vulnerabil simt ca si privirea mea l-ar putea rani.Mana mea ii aranjeaza parul negru.

- Jay ! spun in soapta. Daca ma auzi,te rog sa te intorci la mine.Imi e asa dor de tine.

Mai multe lacrimi ii ating chipul perfect.Una dintre ele poposeste pe buzele lui crapate.Il sarut.Poate fi ultimul.Izbugnesc in plans si imi ascund fata in pieptul sau pentru a nu face zgomot.Secundele trec greu ca naiba,iar eu abia mai am puterea sa respir.Vina ma apasa.Simt ceva rece pe spatele meu.Si-mi ridic capul speriata,iar cand ii vad mana miscandu-se usor incremenesc.Privirile ni se intalnesc.S-a trezit !

-J-Jay !? spun nesigura.

- Shhh ! Sunt bine ! imi spune el in soapta.

- Jay ! Nu pot sa cred...

Il strang in brate si zambesc ca o idioata.Il privesc iar si il sarut, din nou si din nou.

- Ce tare iti bate inima, remarc eu.

- Pai cum vrei sa bata daca stie ca pleci din nou,imi spune avand lacrimi in ochi.

- Nu mai plec,Jay ! Nu te mai las niciodata ! Si daca nu vrei sa ma ierti pentru tot ce ti-am facut,te inteleg...

- Te-am iertat de mult,spune si ma trage mai aproape de el.Nu mai pleci de langa mine niciodata,ai inteles,dracusorule ?

- Am inteles...
★ ★ ★
- Bun,analizele sunt in regula, iar maine dimineata vei putea pleca acasa,spune asistenta.

Dupa ce aceasta pleaca eu raman singura cu Jay.Am o intrebare ce ma macina de cand brunetul a ajuns in spital si am de gand sa aflu raspunsul chiar acum.

-Jay...spun incet,iar el ma priveste cu zambetul pe buze.Care este motivul pentru care ai ajuns in spital ? il intreb serioasa,iar zambetul lui dispare fiind inlocuit cu teama.

- Nu mai conteaza asta. Important este ca totul e bine acum.

Incearca sa evite intrebarea.Imi ascunde ceva.Ei bine,in cazul asta,imi doresc si mai mult sa aflu raspunsul.