Nu te uita la titlu în modu' ăla gen: Aww ce cute, tipa o să scrie ceva frumos despre oraşul ei.
Coaie, nu.
De ce căcat aş zice ceva frumos de Braşov. O să fac un capitol în care să zic cam de ce ador Braşovu', da' te voi dezamăgii.
Voiam să vorbesc (impropriu zis să vorbesc) despre veşnicele modificări la conducte de gaz apă, curent şi ce pula mea o mai fi.
Parcă Sfântul Asfalt ar fi Oana Roman care suferă zilnic sute de operaţii chirurgicale pentru a-şi micşora stomacul şi să scape de celulită.
Bă, chiar nu e necesar să fuţi asfaltu' aşa des. Pe bune bă. În timp o să cedeze şi o să se desfacă aşa în două ca în filmele ălea SF.
Dar asta ar fi mişto.
Toată lumea s-ar panica, şi ar fi fain ca de fapt, crăpătura aia să dea în Iad. Şi eu o să mă arunc acolo. O să intru trântind Porţile Iadului, o să îmi dau geaca jos, o să îl salut pe Baal şi o să îl întreb dacă are cereale cu lapte.
Da' poate n-ar fi aşa. Ar fi mai plictisitor. Pur şi simplu nu e nimic acolo decât un gol, un hău al dracului de plictisitor. Doar negru, ceva fum sau ceaţă şi oameni care se panichează. Sau fac poze să le puna pe Facebook cu descrierea " Sfârşitul lumii".
That's not creepy, that's pathetic.
