Eu și Flavius.
Ora de germana.
Mai exact, ultima pe anu' ăsta.
Ginuța preda ceva despre germană - Nu căcățel Sherlock - și diferite orașe în care se vorbește germana. Eu cu Flavius și încă un coleg făceam mișto de Ginuța că mna, mai trăbă și d-astea. În fine, ne apucă râsu', pula mea.
- IOANO, de ce râzi?
- Eo? Nu, doamne fere'.
- Ia lasă-l pe Flavius și mută-te aici, în banca asta.
Mă mut eu fain băgându-mi pula in toate celulele ei existente si neexistente și mă așez unde mi-o arătat.
Pentru că Ginuța suferă de lene cronică, l-a pus pe Sabin aka vaginul clasei, pizda clasei etc, să scrie pe tablă după dictare ceva informații despre un anumit oraș, pula mea. Între timp eu cu Flavius făceam fețe-fețe.
Termină Pizduk de scris de pe tablă. Vede Ginuța ce făceam.
- Ioana, ieși la tablă că văd că nu termini. Vino și scrie ce-ți dictez.
- Da' doamna profesoară, nu știu să scriu după dictare.
- Sabin cum a putut?
- E, Sabin....
- Scrie: *nume de oraș*
Nu mai știu exact ce oraș trebuia să scriu dar cert e că în loc de ie am scris ei sau doar i. Ginuței nu îi scapă și observă greșeala, vaca.
- Cum scrii cu ei/i. Ai scris și în caiet asta. Da' ți se fâlfâie de ora mea.
În clipa în care expresia i-a ieșit din guritza ei minunată, pe Flavius şi pe mine ne-a bufnit un râs frate/tată/bunic/unchi/naș/rudă cu nebunia.
- Păi ce? De ce râdeți nu așa e. Nu ți se fâlfâie de ora mea?
N-am putut să îi răspund din cauza rasului, dar să știe acum:
Ba da coaie, mi se fâlfâie de ora ta cum mi se fâlfâie de ora de latină.
