Dupa acel sărut minunat el mi-a zis:
-Asta inseamna ca suntem impreuna?
-Nu stiu... Tu ce crezi... Apoi il sărut si plec.
Dupa ce am ajuns acasa ,parinti mei m-au chemat în bucătărie, cand am intrat tata m-a intrebat:
-Ai luat chestia aia?
-Am luat-o ... spun eu razand.
-Trebuie sa iti spunem ceva, spune Matusa Amanda.
-Ce?
-Hei, creato, noi trebuie sa ne întoarcem.
-Cum? Plecati?
-Imi pare rau, dar trebuie ,spune mama.
-Nu-i nimic, inteleg.
-Sigur? Intreaba tata...
-Da, spun eu apoi plec in camera mea.
Dupa cateva minute se aude un ciocanit dupa care usa se deschide.
-Hei.. Spune unchiul Carlos.
-Hei..
-Stiu ca e greu, dar trebuie sa plecam.
-Stiu..
Dupa cateva momente de liniste ma intreaba:
-Deci.. cu care dintre ei rămâi?
-Ce? Intreb eu lung..
-Eu cred ca vei ramane cu băiatul ala , da nu stiu cum il cheamă , ala de te sarutai cu el , la cateva case distanta.
-Il cheamă Luke, si de unde stii?
-Pe bune? Cred ca va vazut toata lumea. Stii asa eram si eu cu Lucia.
-Cum adica eram? Spune Matusa Lucia intrând în cameră.
Dupa o discutie lung intre cei doi , a venit si timpul sa imi iau ramas bun. Dupa ce au plecat, toata gaşca a venit la mine acasa.
-Hei, nu mai plânge. Spune Lydia.
- Lunile astea vor trece repede. Spune Alexa.
-Mie imi e foame. Spune Alex.
Atunci toti începem să râdem.
-Ce? Asa e.
In momentul acela Luke, Laura si Leo intra in casa. Toti ochii fiind indreptati spre usa , eu m-am ridicat de pe canapeaua pe care stăteam si l-am luat in brate pe Luke si l-am sărutat.
-Voi de cand sunteti impreuna , spune Alex cu gura plina.
-De azi. Spun eu încet.
-Hei nu mai plânge, totul va fi bine. Spune el stergandu-mi lacrimile care imi cădeau pe obraz încet.
Dylan se uita din ce in ce mai urat la noi, dar Luke văzându-l , m-a luat de mana si ne-am pus pe canapea.
-Uite, s-a intamplat ceva. Spune Andrei.
-Ce s-a intamplat? Intreaba Leo.
-Acum cateva zile , m-am intalnit cu Kendra, care mi-a spus ca haită lor ne vânează de aproape.
-Stai de ce ti-ar spune tie asta? Intreaba Alexa.
-Pai ... are anumite slăbiciuni fata de mine, nu te supăra, nu s-a intamplat nimic intre noi, spune el repede.
-Asa Deci ... slabiciuni...
-Hai nu te supăra..
-Pai si ce facem? Intreb eu.
-Eu zic sa te pazim, sa profităm acum ca incepe weekend-ul . Spune Dylan
-Perfect, spun Alex si Leo deodată.
-Aa voi doi sunteti primi,apoi eu si Alexa, spune Andrei.
-Hai măă...
-Ce entuziasm.
*Dupa 2 ore*
-Fraaaaan... strig eu.
-Ce e? Ce s-a intamplat?
-Imi dai si mie telecomanda de pe birou?
-Pe bune?
Dupa ce imi da telecomanda, o apuc de mana si o intreb:
-Cei 2 maimutoi mai sunt pe hol?
-Da, se joaca Fazan.
-Ce copilasi...
-De ce?
-Vreau si eu sa ma duc la magazin da sigur ei nu o sa ma lase.
-Cred ca nu te vei putea duce.
-Asta sa o crezi tu..
-Da sigur.. Spune ea iesind din camera.
*Dupa 5 minute*
Ajutor....
-Asta e Mary ...
Atunci ei au intrat în cameră, eu fiind dupa usa i-am lovit cu ce am apucat si am fugit. La cat de lenesi sunt , nu cred ca vor putea sa ma prindă. O fi Leo un alfa adevarat, dar tot lenes e.
-Am reusit.. spun eu ajungand in fata magazinului.
-Nu prea cred, spune cineva care stătea exact in spatele meu.
-Nu cred. Spun eu.
-Nici eu nu cred că m-ai lovit. Spune Leo.
-Iar eu nu cred că am pierdut la Fazan.
-Hei sunt bine , nu am pătit nimic, hai da iau ce am de cumparat si da mergem acasă.
CITEȘTI
My Demons
Teen Fiction"Imi sti numele,dar nu si povestea. Imi vezi zâmbetul dar nu si durerea. Imi citesti cuvintele de pe buze dar nu si acelea din inima" Asta obijnuiesc sa imi spun eu. ❤ "Pana la urma vei ceda,pentru ca sti ca iti sunt un rau necesar." Asta obijnuies...
