My Demons

#34 Plaja

-Va bateti joc de mine,nu? Eu am deja o mama.

-Eu sunt mama ta,Mary!

-Sa presupunem ca esti tu. Vrei sa insinuezi ca tata a înselat-o pe mama.

-Nu. Tu nu ai nici o legatura de sânge cu familia aia.

-Atunci cine e tatal meu? Spun eu cu lacrimi in ochi.

-Steve. Sopteste ea încet.

-Nu se poate asa ceva. E prea mult. In cateva secunde mi se schimba toata viata. Sunteti nebuni. Cu totii.

Acestea au fost ultimele mele cuvinte inainte sa plec. Nu am stiut unde ma duc,vroiam sa fiu departe de ei. De toti. Nu mai inteleg nimic. De ce mi se intampla mie asta.

-De ce Doamne? De ce ma ranesti mereu? De ce nu ma lasi sa fiu fericita? Tip eu spre cer si gesticuland cu mâinile. Dar dintr-o data a început să plouă.

-Chiar aveam nevoie de o ploaie acum. Multumesc din suflet. Tip Eu si mai tare.

-Ce faci nebuno? Se aude cineva coborând dintr-o masina.

-Ce te intereseaza Kyle? Nu te mai baga in viata mea.

-Ba o sa ma bag. Ce ai? De ce mergi singura prin ploaie pe șosea si tipi la cer ca o nebună?

-Ca asa vreau,ok? Spun eu si nici nu apuc sa ma întorc ca ma prinde de mana si ma trage spre el. Atunci am inceput sa plâng. De 5 minute stăteam in bratele lui,amândoi in ploaie si plângeam,dar cand i-am intalnit ochii albastri m-am oprit. L-am admirat cateva secunde si apoi i-am soptit:

-Du-ma departe. Foarte departe.

-Esti sigura? Crezi ca sunt persoana potrivita pentru tine in momentul asta? Spune el stergandu-mi lacrimile.

-Da! Scoate-ma din infernul asta. Spun eu sprijinindu-mi capul de pieptul sau,el fiind mai inalt ca mine.

-Hai. Urca!

Nu am stiut unde ma duce. Dar aveam incredere in el. Ma făcea să mă simt in siguranta. Am incredere in el. E prima data cand am incredere in cineva dupa ce s-a intamplat acum cateva luni. Dupa 1 ora de mers ,ne-am oprit.

-Hai sa coboram!

-Unde suntem? Intreb eu întorcându-mi capul spre el.

-Ai incredere in mine? Spune el luându-ma de mana.

Am dat aprobator din cam si am coborât. Eram pe plajă. Ne-am asezat pe nisip uitându-ne spre ocean . S-a apropiat de mine si m-a luat in brate.

-O sa am mereu grija de tine!Nu uita.

-Sigur?

-Normal.

-Atunci te cred.

-Dansezi cu mine?

-Acum? Esti nebun Kyle Horner! Nici macar nu avem muzică. Spun eu râzând.

-Asta se rezolva. Spune el scoțându-si telefonul.

-Nebunule!

- Nebun sau nu ,tot ma placi.

-Vai ce modest esti!

Radeam ca doi prosti,dansam ca doi nebuni si ne simteam ca niste copii. Era tot ce aveam nevoie. Sa ma simt bine. Sa fiu fericita. Dupa ce am terminat ne-Am asezat iar.

-Chiar aveam nevoie de asta. Sa fiu fericita putin.

- Pentru asta ai nevoie de mine. Spune el zambindu-mi.

-Ai dreptate.

Astea au fost ultimele mele cuvinte. Stăteam linistită in bratele lui. Credeam ca visez. Si dintr-o data am adormit. A doua zi m-am trezit in camera mea. M-a adus acasa in siguranță,cum a promis. Ciudat,langa mine e un bilet si un trandafir.