Încă îmi mai aduc aminte acea zi când l-am văzut. Îmi zâmbea în modul său inconfundabil, un mod care urma să îmi fie mai mult decât cunoscut. Mă punea pe gânduri felul său de a învinge tristețea. Eram îndrăgostită de zâmbetul lui simplu și strălucitor. Lui nu îi păsa ce cred cei din jur, era așa diferit, era doar al meu. Îi citeam povestea vieții în ochi, știam dinainte ce avea să-mi spună. Încercam mereu să îl fac fericit, eram cea mai bună la asta, deoarece făcându-l pe el să zâmbească și sufletul meu chicotea, inimile noastre fiind una și aceeași. Pentru el am ales să fug departe de orice urmă din trecutul său înfiorător care avea să ne strice viața frumoasă împreună. Am ales să îmi las în urmă vechia viață pentru el, am plecat împreună în necunoscut fără să știm că totul era un joc sadic și crud.
El mereu gândea mult mai departe decât credeam eu, presupun că știa regulile acestui joc , reguli pe care eu le-am aflat mult prea târziu .
CITEȘTI
Suflet Pierdut(PAUZĂ)
ActionȘtiți ce e dragostea? E o rană sufletească adâncă care nu se vindecă așa ușor. ,,De ce tocmai eu sufăr?,, ... ,,Când va veni acea persoană care să mă mângâie de fiecare dată când am nevoie de susținere?,, Iubirea necesită acceptare şi sacrificiu. ...
