Suflet Pierdut(PAUZĂ)

Capitolul II: Sentimente Ascunse

Am ajuns la „mica" cabană din pădure în jurul orei 16. Acolo erau parcate în jur de șapte-opt mașini. „Ura! Cea mai frumoasă zi din viața mea!" am gândit când mi-am amintit că trebuie să fac cunoștință cu atâtea persoane. Am intrat în cabană și la scurt timp după ce Mark și mama și-au lăsat bagajele în camera lor și s-au întors puțin plouați.

-Sam, spuse mama, avem o mică problemă.

-Ce problemă?

-Se pare că încă o familie a venit la cabană și a ocupat ultima cameră liberă.

-V-a trebui să vorbim cu cineva care stă într-o cameră de două persoane, dacă te poate lua și pe tine..., zise Mark când eu l-am întrerupt:

-Vreți să spuneți dacă vreau să stau eu cu respectiva persoană! 

-Sam, te rog lasă-ne puțin să rezolvăm problema, continuă Mark.

Alte 10 minute irosite în zadar. Eram foarte nervoasă, așa că am decis să ies puțin pe verandă să inspir aerul curat și rece de pădure. Măcar asta mă mai liniștea puțin. Privind cerul senin și inspirând aerul acela minunat îmi veni în minte o imagine atât de perfectă! „Ce aș fi dorit să fie Harry aici, să mă ia în brațe și să îmi spună că totul e bine, că se va rezolva problema, poate el să fie iubitul meu..." Ce gând departe de a fi real... cel puțin așa credeam.

-Samantha?

Auzindu-mi numele rostit de acea persoană, de „el", m-am întors cu o ușurință demnă de invidiat cele 180 de grade pentru a-i vedea chipul.

-Harry? am întrebat. Ce faci aici?

-Aș putea să te întreb același lucru, micuțo!

-Micuță? am întrebat ridicând o sprânceană în semn de protest.

-Eh, glumesc cu tine. Am auzit că o domnișoară frumoasă nu are unde dormi. Ciudat lucru ca acea domnișoară să fie aici pentru că sincer voiam mult de tot să o văd.

„Voia să mă vadă! Chiar voia! Dar oare de mine vorbește, nu?"

-Poate nu știa că și tu ești aici.

-Dar eu am simțit ca vei veni...

-Harry! am spus, iar amândoi am început să râdem.

-Ar dori domnișoara un loc unde să doarmă?

-De ce nu o întrebi?

-Prea bine; Samantha, ai dori să împarți dormitorul cu mine sau ai prefera să dormi cu un străin?

-De ce pui problema în felul acesta, Harry?

Harry avea o privire inocentă. „Oare mă place? Hm, dacă o persoană te place nu înseamnă că vrea să fie cu tine. Dacă o persoană vrea să fie cu tine, nu înseamnă că te iubește. Dacă o persoană te iubește nu înseamnă că nu te va răni...Tocmai am început să îmi fac griji din nou fără motiv!"

-Pentru a mă asigura că nu refuzi, răspunse încet Harry.

-De ce aș refuza? 

-Deci e un da?

-Vei vedea dacă voi fi în cameră sau nu...

-Bun! Ne vedem curând. Eu o să ies puțin cu băieții..și îmi place cum gândești.

-În regulă! 

„Cea mai super zi! Oh, ce minunat! Mulțumesc, Doamne! Mulțumesc!" gândisem eu în drum spre camera lui Harry. „Camera lui Harry! Merg în camera lui Harry!"
,,Nu! Stai, nu îi  arăta că îți pasă!"