Suflet Pierdut(PAUZĂ)

Un nou capitol în viața mea

Am intrat din nou în prima cameră căreia nu i-am prea acordat atenție. Am văzut în colțul camerei o scară. Am urcat și am rămas uimită. Era o mansardă minunată! Un perete întreg era de sticlă. Absolut fantastic; camera era spațioasă, deci aveam loc să îmi așez patul, biroul, dulapurile de haine și televizorul. ,,Încă ar mai fi loc și pentru un colț cu instrumente muzicale: poate un fotoliu, o chitară, o masă mică pentru partituri sau desene." am gândit automat.

-Îți place? întrebă Mark.

-Da! Cum de ai știut că voi fi aici?

-Eram sigur că îți vei căuta spațiul tău de intimitate. Am luat casa asta pentru că are acel colț de la tine de acasă. Acesta reflectă cel mai bine locurile frumoase din pădurea unde ai copilărit.

-Mulțumesc, Mark!

-Pentru puțin, puștoaico! Acum vreau o listă cu tot ceea ce ai nevoie pentru a mobila camera precum îți dorești. E un ordin și nu accept un „nu" ca răspuns.

-Mersi! Așa voi face.

-În regulă, te las să te gândești, spuse Mark apoi ieși din cameră.

Mark era șeful unei firme de asigurări, deci își permitea viața aceasta de lux. „Poate nu e chiar așa de rău să fii bogat!", am gândit.

În următoarele doua ore am despachetat tot, am făcut lista cu lucrurile pe care le voiam în cameră, am făcut un duș și mi-am luat pixul și caietul cu povești începând să scriu câte ceva.

„Și el o cuprindea în brațe, ei doi fiind singurii care vedeau ceea ce mulți au uitat sau refuzau sa vadă, dragostea. Dragostea strălucea în ochii celuilalt, săruturile lor fiind cel mai fierbinte și minunat sentiment simțit..."

-Sammy, mă întrerupse mama din scris.

-Da, mami!

-Eu și Mark mergem să luăm mobilier pentru camera ta de la mansardă. Ne vom întoarce spre seară.

-În regulă.

-Mark a vorbit cu vecinii de vis-a-vis dacă te pot supraveghea, iar ei au decis că cea mai bună persoană pentru lucrul ăsta ar fi fiul lor.

-Despre ce vorbești?

-Vino în bucătărie, scumpo. 

Am coborât amândouă în bucătărie și am văzut că Mark vorbea cu cineva.

-El e Harry, șopti mama.

-Mamă! Ma lași singură cu un străin?

-Nu scumpo, Mark îl cunoaște de când era mic, este un băiat foarte cuminte, să nu mai spun că arată bine. Mark! strigă mama. Să mergem!

-Pa, Sam, spuse Mark ieșind în grabă.

-Pa, am răspuns.

Băiatul veni lângă mine salutându-i pe ai mei.

-Bună! spuse el apoi.

-Salut!

-Eu sunt Harry!

-Samantha, îmi pare bine!

-Probabil crezi că e ciudat să stai cu un băiat pe care nu îl cunoști...

-Clar că da, am răspuns cu sarcasm.

-Câți ani ai, Sam?

-18. Tu?

-19.

-Hm, hai în living, am spus după o scurtă pauză în care îl privisem din cap până în picioare.

-Bine. Ce ai zice să ne cunoaștem cum trebuie? De dragul faptului că suntem vecini, zise Harry în timp ce ne îndreptam spre fotoliile din living.

-Hai să vedem ce iese, am răspuns zâmbind.