Capitolul V: Realitatea din spatele oglinzii

84 15 5
                                    

Acolo, în ploaie ne-am sărutat şi pot admite că a fost cel mai plăcut, pervers sărut dintre toate pe care mi le-am imaginat vreodată. Norocul meu era că Harry mă ținea strâns în brate, deoarece picioarele mele începuseră să cedeze din cauza plăcerii provocate de buzele lui moi si fierbinți.
-Eşti a mea..., şopti zâmbind. Nu îți mai dau drumul niciodată ,jur! Îmi pare rau, Sam! Cred...că vrei explicatii.
-Asta aşa e, dar acum vreau doar să mă strângi în brațe şi sa uit de tot. Vreau să dorm în brațele tale. Te rog! Nu mai vreau să vorbesc,îmi e rău.
- De ce?
- Emoții!
- Serios? Nu cred ca tu ai putea avea emoții.
- Ba da, sarută-mă şi taci! Vreau să mă topesc aici, strânsă la pieptul tau! Harry, am şoptit.
-Da, iubito!
- Vreau...
-Ce vrei, draguțo?
- Vreau să îți simt gustul.
- Hm, cu alte cuvinte, vrei să te sărut în varianta franțuzească?
- Da.
- Vin-o aici Buze Mici!

Ne-am unit într-un sărut tandru în timp ce picurii care până acum cădeau nervosi pe pielea mea acum ne gadilau obrajii reci. Îi simțeam prin tricoul ud pieptul. M-am "agatat" de el şi mi-am înfipt unghiile în spatele lui în momentul în care îmi muşcă buza.
-Au.., a spus Harry.
-Scuze, am raspuns râzând.
- O să rămână semn pe spate. Adică o să îmi rămână nişte gheare.
Am ras de el, l-am privit lung pe cel care îmi ridicase capul din abisul crunt în care mă afundasem de una singură, apoi m-a îndrumat să intru în maşină.

Mă trezisem într-un pat mare, acoperită cu o pătură pufoasa. Era întunecat şi cald; era placut. Mă întrebam întruna când am adormit. M-am ridicat din pat şi am iesit din cameră. Era un hol mare care unea 4 camere. Doua scări mari într-o parte şi alta a micului coridor coborau intr-un living stilat. Vedeam toate colțurile livingului de acolo de sus.
- Uau!
Se auzeau voci de undeva dintr-o cameră de lângă. M-am apropiat pentru a auzi mai bine.
"Ascultă la mine, o să o plătești cu vârf şi îndesat, Austin!"
"Asculta tu la mine,derbedeule, nu meriți o fată ca ea. Eu te sfătuiesc să o laşi până nu intra şi ea în belelele tale!"
"Nu ma sfătui tu pe mine. Tu m-ai băgat în asta, atât pe mine cât şi pe ea, tu o sa ne scoți pe amândoi."
"Off, ce glumeț eşti azi!"
"Nu o să te iert niciodata pentru că i-ai spus lui Sam despre mine. Voiam să plec din viața ei şi să o las să îşi continue existența fără mine pe capul ei şi credeam că vrei la fel."
"Zău? Şi să o laşi să sufere e un lucru bun?"
"E doar vina ta pentru asta! Şi de când îți pasă aşa mult de ea? Nici nu o suportai până acum câteva zile când vorbeam eu cu ea."
"In loc să îmi mulțumesti că ți-am adus iubita, Styles! Aaa, păi domnişoara nu a aflat tot! Ştie cum te cheamă? Ştie ce faci? Ştie cum esti? Ar trebui sa îi spui, crede-mă că după va pleca de una singura. Cât despre mine, eu țin la ea şi sunt singurul care i-a fost aproape când tu fugeai după ce ai amețit-o."
Când conversația se încheiă am fugit spre camera în care mă trezisem.
Cine era Styles ?
Pe Harry..îl cheamă Boyle sau era o minciună... totul era o minciuna? Cine sunt oamenii ăstia?
Am auzit paşi în dreptul uşii mele şi m-am prefăcut că dorm. Cineva a intrat în cameră, s-a apropiat de pat şi m-a sărutat pe frunte. Eram sigură că e Harry. Ieşi apoi din cameră, iar eu mă ridicasem din pat umblând de colo-n colo. Eram frustrată de cate evenimente se întâmplau în ultimul timp. Uitasem complet cum e sa fii o persoană linistită şi eram sigură că aveam să fiu şi pedepsită pe viața când ajung acasă. Uitasem de ai mei! Eu nu ajunsesem acasă! Am tras draperile mari ale ferestrei şi am observat că era aproape dimineata. Mă cuprinse o teama ciudata referitoare la grijile alor mei. Eram extrem de speriată. Oare ai mei ştiau unde sunt? Ce intrebare! Nici eu nu ştiam. Am presupus ca eram acasa la Harry dar.. totusi nu îmi era cunoscut peisajul. Nu părea cartierul meu şi al lui Harry. Priveam pe fereastră şi îmi dădusem seama că nu era casa lui Harry.
Ma bătu un gând să cotrobai prin casă pentru a afla câte ceva despre...orice.
M-am îndreptat spre uşă şi după cum mă aşteptam pe hol era Harry.

Suflet Pierdut(PAUZĂ)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum