Confesiunile unui suflet rătăcit

75 16 0
                                    

-Asculta-ma cu atentie, Sam! Eu te-am citit de cand te-am vazut. Faptul ca am citit din jurnal a fost doar aprobarea a ceea ce deja oarecum stiam. Eu vreau sa vorbesti cu mine. Te simt! Esti incarcata de aceste secrete care te omoara incet, dar sigur. Daca exista vreo persoana pe aceasta planeta care sa te inteleaga, eu sunt! Stiu prin ce treci si vreau asa de tare sa te ajut. Vreau sa te opresti din orice activitate care te distruge emotional. Stii la ce ma refer, zise aratand spre mainile mele. Spune-mi ce e pe sufletul tau, iti promit ca poti avea incredere in mine. Faptul ca ma vezi aroganta e doar...
-Scutul tau.., am soptit.
-Da.. . Haide! Spune-mi tot.
Asa am ajuns sa ii zic tot despre Daisy, deapre familia mea, despre viata mea si despre idealurile mele. Ea ma completa cand lacrimile ma infundau. Parca imi cunostea intreaga viata, stia majoritatea sentimentelor pe care le simtisem. Imi explica ca stia ce am simtit, deoarece avea intamplari asemanatoare.

De la una la alta discutia a deviat la Harry si...Austin.
-Si ce e cu cei doi Boyle?
-Nimic. E doar Harry! Austin e doar..dragut cu mine.
-Da. Inteleg!
Ma simteam asemeni unui vulcan care a explodat odata cu secretele destainuite, iar sfaturile lui Carter erau picaturile de ploaie rece care ma calmau dupa o eruptie care nu mai avea mult si ar fi izbucnit poate cuiva care nu merita sa afle acele lucruri. Aveam atata incredere in ea, cum nu mai avusem pana atunci in nimeni. In ea venea acea flacara care la mine se stingea. Dar la fel cum o flacara pe jumatate stinsa se poate reaprinde de la una care arde devotat, asa si eu puteam fi "reinviata" de catre energia, bunatatea si sufletul ei.

Asa am ajuns sa ma inteleg pe mine, sa inteleg de ce atata timp am fost doar un suflet ascuns, care fugea de ajutor. Totusi, ceva, chiar si dupa confesiunile mele, simteam ca lipsea...inima lui Harry. Imi era dor de el, din nou.
-Vorbeste cu el!
-Cu cine?
-Carter?, ibtreba Kat.
-Da?
-Mai mergem la laguna?
-Stai ca vin. Asteapta-ma jos.
-Bine, zise Kat zambind dragalas.
-Deci, dupa toate astea, pot afirma ca ai nevoie de Harry.
Am privit-o cum se indeparteaza si iese pe usa. Te intelegea, te sfatuia si dupa te lasa din nou in mister.
-Si, Sam?
-Da, Carter, am spus stergandu-mi lacrimile.
-Nu te mai apropia de Austin. Nu intreba de ce.
-Ăă...bine.




Suflet Pierdut(PAUZĂ)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum