Atingerile lui

115 20 0
                                    

Am fugit în secunda următoare spre camera mea, pardon, camera lui "Harry-cel-care-le-saruta-pe-toate".
Austin încercă să mă prindă din urmă, dar când i-am făcut semn că sunt bine a renunțat. Am intrat în cameră și m-am aruncat în pat fără să îmi mai pese de nimic.
,,Nu e vină lui pentru nimic, nu suntem împreună, nu are nici o datorie față de mine, doar că îmi place de el...cred!" , am gândit, dezamăgită ce-i drept de ziua de azi.
Auzisem un ciocănit în ușă căruia nu îi dădusem importanță. Ușă se deschise și Harry intră în cameră.
-Sam?
-Îhm?, am mormăit.
-E totul bine?
-Da..de ce nu ar fi?
-Ai plecat așa repede...
-Vreau să dorm.
-Bine, spuse el învelindu-mă, urmând ca eu să mă dezvelesc nervoasă- lucru care îl amuza pe Harry- în semn de protest.
Harry ieși din cameră plouat și după adormisem.

Am deschis ușor ochii privind în jurul meu. Camera era inundată de lumină soarelui, iar eu eram cu capul pe..pieptul lui Harry?
Da, eram cu capul pe pieptul lui. Eram uimită, dar îmi plăcea în același timp. Am încercat să mă dau jos din pat fără să mă audă Hay- îmi plăcea cum suna- încercând să ies din cameră. Atunci se trezi încet, frecându-și ochii cu podul palmei.
-Neața, spuse zâmbind.
-Neața, i-am răspuns cu un zâmbet sincer pe față.
-Unde mergi?
-La masă, vino! Am întârziat!

A coborât lent din pat și am plecat împreună spre cea mai minunată călătorie- drumul spre bucătărie.

Ne-am așezat la masă fiecare cu câte ceva de mâncare. El a ales să își facă un sandwich, iar eu un bol de cereale cu lapte.

-Vrei să guști? mă întrebă Harry.

-Da. Tu vrei?

-Categoric.

A luat sandwich-ul și ținând o mână pe el și una pe obrazul meu mă îndemnă să mușc. Se uita la mine atât de frumos! „O, Doamne, o atingere atât de infimă a mâinii lui mă face sa mă simt așa de liniștită." am gândit. Am făcut la fel când i-am dat să guste din laptele și cerealele mele. Am luat bolul în mână, ne-am apropiat amândoi și am întins lingura spre gura lui. Am făcut asta de câteva ori, am dat puțin lapte pe masă și am chicotit amândoi. Mă simțeam așa de bine cu el împreună, mă simțeam protejată, mă simțeam iubită, sufletul meu pierdut era regăsit.

După ce am mâncat am strâns masa, iar eu m-am dus să spăl puținele vase. „Nu mă aștept să ajungem împreună prea repede, vreau să ne cunoaștem bine...". În acel moment Harry îmi întrerupse firul gândirii venind în spatele meu și luându-mă în brațe. Mă ținea destul de strâns. Îmi luase palmele într-ale lui, le ridică, apa prelingându-se ușor, ușor pe brațe, tot mai jos spre cot. Îmi șterse încet de tot „râul" care se prelingea pe brațe, astfel încât să pot savura momentul acela de plăcere. Era un sentiment ciudat să îi simt corpul cald în spatele meu, chiar și apa care îmi gâdila pielea curgând, chiar și simplele lui atingeri, toate mă făceau să mă simt ca o pană pufoasă care plutește fără să se lovească de nimic. Palmele lui erau ude; îmi luase fața între palme și mă sărută profund. Își dezlipi palmele umede de pe obrajii mei, coborând lin pe gât, un șir subțire de apă curgând în urma „drumului" format de el cu degetele cu care se plimba pe pielea mea. Îmi atinse apoi umerii, brațele și se opri ținându-mă de încheieturile mâinilor. Se opri din sărut, îmi ridică din nou brațele, le ținu strâns deasupra capului lipite de dulapul de bucătărie în care erau vase. Începu să se joace cu buzele acelea moi, umede și calde pe gâtul meu plimbându-se cu ele abia atingându-mi pielea. La un moment dat mă mușcă senzual aproape de ceafă.








Suflet Pierdut(PAUZĂ)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum