Suflet Pierdut(PAUZĂ)

"Contractul"

- Da, accept orice! Accept chiar dacă singurele contacte dintre noi au fost niste sărutări mărunte si atingeri infime!
Ma privea trist de raspunsul meu. Era dezamăgit.
- Bine.
- Putem trai normal? Avem posibilitatea asta?
- Da, dar când sunt chemat plec. Oricât e nevoie.
- Risti sa mori in acele "misiuni"?
- Nu asta contează.
- Te rog, raspunde-mi.
- Uneori! Nu e la fel ca acum cativa ani. Manuiesc bine armele. Sunt un criminal. E absolut normal sa fiu capabil sa ma feresc de gloanțe si sa ucid.
- Harry! Opreste-te! Nu esti un criminal! Daca mai spui asta o sa fiu eu o criminală!
- Sună bine!, spuse Austin, ti-ar sta bine cu o arma in mana, Sam! Esti oricum sefa domnului Styles. Observ ca il controlezi, îmi place de tine.
- Nu ma fi asa!
- Asa cum? Realist?
- Nu esti realist deloc!
- Nu continua asa, te rog, zise Austin. Eu l-am obligat pe Harry sa te caute după ce ai aflat adevarul.
-Ar fi venit singur.
-Nu cred. El a şi uitat de ce trebuia să stea departe de tine, iar când şi-a amintit a fost prea tarziu, deoarece tu deja îl iubeai.
- Trebuia să îmi spui tu dacă el nu şi-a gasit cuvintele, domnule înțelept!
- Frumos, spuse el. Ti se potriveste viața asta de nenorociți, aşa crezi, nu? Lasă-mă să te anunț că nu e doar o joacă. Poate pare un joc de copii, când de fapt este un joc sadic..
- M-am saturat de subiectul ăsta !, am zis.
Harry ma ținea in brate si urmărea conflictul dintre mine si Austin. Il privea pe Austin cu nespusă mila, dar si dispreț. Cred ca aveau mai multe de împărțit, dar eu nu stiam încă. Aveam sa aflu? Aveam sa fiu fericită cu Harry? Ce se va intampla cu viata mea?
- Harry! De ce se întâmplă toate astea?
- Nu stiu! Totul e al naibii de ciudat si crud.
- Sam, acum e posibil ca tu să îi conduci pe cei de la Asociație spre ai tăi, zise Austin privind nedumerit.
- Nu vreau sa conduc pe nimeni spre mama şi Mark! Nu merita!
- E chiar foarte adevarat ce spune Austin, Sammy. Trebuie sa rezolvăm asta cumva.
- Nu ştiu ce să zic, a zis Austin.
- Eu stiu.
Domnul Boyle isi făcu aparitia.
- Ai aflat tot? , ma întreba sever.
- Da, am spus.
- Bun. Atunci ai tăi ar trebui protejați fie ca vrei sau nu sa te bagi în joc.
- Se baga, zise Austin.
- Curajoasă fata. De ce? De ce renunți la tot ce ai?
- Pentru Harry, zise Austin din nou.
- Am si eu gura, am soptit nervoasă.
- Are dreptate, las-o sa vorbească, Austin. Ceea ce se întâmplă aici e grav, Samantha!
- Cum adică să renunț la tot?
- Trebuie să trăiesti în minciună. Ca noi de altfel. Trebuie să renunți la toți cei dragi pentru a îi proteja. Dacă tu intri in cercul nostru cei de la Asociație vor afla de tine şi de familia ta. Vei fi ținta lor în cazul în care planul nostru de a distruge "Contractul " va da greş.
- Ce contract?
- Această Asociație ne are la degetul mic din cauza unui document, un fel de contract în care e scris clar că orice persoană intră în cercul nostru de prieteni apropiați vor fi vizați ca ținte de eliminat în cazul în care vom încerca să fugim sau nu vom îndeplini misiunile lor de rahat. Scuză-mi limbajul, te rog.
- Asta e de-a dreptul ciudat.
- E înfricosător. De ani de zile mă chinui să găsesc o cale să pun mâna pe "Contract". Fără el suntem liberi. Am reușit să ascund cu succes relația dintre mine şi familia ta. Nu există nici o amenințare, deocamdată.
- Ei te spionează?
- O dăm în SF. Dacă ajung să afle,tot ce am facut până acum va fi în zadar. Am ascuns absolut pe oricine a vorbit vreodată cu noi doar pentru a nu ne avea cei de la Asociație la mână. Aşa ştim că dacă nu vom lua "Contractul " şi ne vor prinde noi vom fi cei eliminați. Cu alte cuvinte, metoda cea mai simplă de a scăpa de toată nebunia asta...
- Viața poate fi un blestem, am şoptit.
- E mai mult decât un simplu blestem. Vreau doar să spun că dacă ei află de tine şi de familia ta, vei dispărea. Îți vom înscena mortea, atât ție, cât şi familiei tale,iar eu cu Harry şi Austin vom pleca pentru a muşamaliza totul. Aici e vorba de risc! Ori ai totul, ori nimic. Îl vrei pe Harry,el pe tine, dar ziua de mâine nu e garantată! E posibil ca fiecare zi pe care o petreceți să fie ultima.
- Chiar nu pot face nimic împotriva acestui lucru?
- E doar un lucru de făcut.
- Nu!, spuse Harry cu o voce răgușită.
- De ce nu? Ce îmi ascunzi?
- G.,nu îi spui nimic.
-Cine e G. şi de ce nu îmi spui?, am întrebat şocată.
- Eu sunt G., a spus tatăl lui Austin.
- Bun...o problemă rezolvată, altă problemă: ce îmi ascunzi?
Harry îl privi pe G.,apoi pe Austin.
-Ce îmi ascundeți?!