Suflet Pierdut(PAUZĂ)

Primele senzații

Era dimineață. Harry dormea liniștit, iar eu aveam capul poziționat în scobitura gâtului său. Parfumul lui se împrăştia peste tot prin cameră.
M-am ridicat ușor din pat şi am mers să fac un duş rece, urmând să ies pe balcon.
Apa călduță îmi relaxă mușchii şi mirosul şamponului îmi inundă nările. În oglinda din baie, înainte să ies, am observat că fruntea mea nu mai era aşa umflată.

Am ieșit pe balcon doar în lenjeria mea neagră. Era o priveliște minunată!
Îmi ştergeam constant părul lung cu un prosop pufos. Am auzit ușa de sticlă a balconului deschizandu-se şi m-am întors să văd cine era.
- Bună dimineața, a zis Austin.
- Neața,am murmurat.
- Îmi cer iertare pentru ce ai văzut.
- Ești ok?
- Da...
- Unde ai fost până acum, Austin?
- Nu e important.
- Rănile tale, am şoptit.
- Se vor vindeca. Important e acum ca tu să mă ierți.
- Te-am iertat.
Austin lăsă capul în jos, zâmbi şi intră în cameră. Am plecat de pe balcon şi l-am urmărit. Mi-am plasat mâna pe umărul lui şi m-am apropiat de urechia sa.
- Vreau să mă ierți pentru cum m-am comportat cu tine ieri.
- Nu e nevoie să îți ceri scuze, Sammy!, şopti el pentru a nu îl trezi pe Harry. Se întoarse spre mine, îşi apropie fața de a mea în aşa fel încât îi simțeam respirația pe față.
Îşi atinse buzele de ale mele, apoi se opri şi ieşi din cameră.
Am rămas cu gura deschisă, nu ştiu dacă de uimire sau din cauza faptului că voiam să îl sărut...
"Nu! Ce e în capul meu? Eu îl iubesc pe Harry!", am gândit.
Uitasem că eram doar în lenjerie intimă, dar Austin nici nu păruse că a observat.
Mi-am limpezit capul, am alungat departe orice gând nu avea legătură cu Harry şi m-am așezat pe pat începând să mă joc cu părul său cârlionțat. Am văzut că era la bustul gol şi nu m-am putut abține să nu dau plapuma mai jos pentru a-i admira corpul. Nu pot spune că era perfect, nu, era normal, se vedea totuși că a trecut de câteva ori pe la sală. Adoram faptul că nu era un băiat - bărbat perfect. Era normal, în imaginația mea oarecum bolnavă era un prinț, dar când deschideam ochii îl vedeam pe Harry cel natural: nu avea un ten asemeni unei statui, nu avea un abdomen de boxer, nu avea toate calitățile din lume, era normal cu câteva imperfecțiuni care pentru mine nu contau, deoarece ele îl construiau pe el ca personalitate; iar personalitatea lui era demnă de urmat.
Am dat plapuma şi mai jos şi am observat că era în boxeri.
Cred că eram ușor roșie în obraji, deoarece era prima dată în viața mea când vedeam un băiat îmbrăcat aşa sumar, în plus era prima dată când era al meu!
Îl inspectam pe Harry cu zâmbetul pe buze din când în când muşcându-mi buza inferioară.
- La ce te uiți?, întrebă Styles zâmbind pervers cu gropița sa ucigătoare.
- La nimic, am răspuns negativ.
- Zău? Ştii ce se întâmplă dimineața acolo jos, ca să spun aşa, când un bărbat se trezește, nu?,continuă el râzând.
Am făcut ochii mari şi Styles cel pervers începu să râdă de mine.
- Ești atât de drăguță când roşeşti! Doamne! Te-ai rușinat! Bine, mă prefac că dorm, e mai bine aşa?
- Nu, eu...ăă, nu...
-Şşt!, şopti Harry punându-şi degetul pe buzele mele.
M-am încruntat.
- La ce te uitai?, mă întrebă ştiind deja răspunsul la întrebare.
- Îmi e foame!
- Aa, nu! Bună încercare! Nu scapi de răspuns!
- Tu parcă dormeai!
- Dormeam, până am simțit nişte degete lungi prin părul meu care se jucau. Sărută-mă!
- Crezi că e o provocare?
- Da, doar eu te-am sărutat până acum.
- Ba nu!
- Şi dacă nu ar fi cum am zis eu, tot nu îți mai aduci aminte, iubito!
Îi priveam buzele dornică de un sărut, însă privirea lui...mă înnebunea! Pot spune cu mâna pe inimă că simpla lui privire perversă era capabilă să mă excite.
Până să mă gândesc la urmatoarea mișcare buzele lui făcuseră contact cu ale mele şi se uniră într-un sărut sezual. Nu ştiam ce fac, doar mă lăsam ghidată de el.
Sărutul acela care devenea tot mai sălbatic, senzual şi dulce puse capac simțurilor mele.
Harry se opri din sărut şi cu un zâmbet larg întrebă:
- Ce e cu tine azi? Eşti aşa timidă...
- Ba nu!
- Ba da!
- Te-ai umezit!
- Harry!
- Vezi? Ți-am zis!
Râdea de mine în timp ce eu mă înroşeam tot mai tare.
- Eu...nu am mai avut prieten până acum, Harry.
- Ştiu, iubire!
- De unde?! Nu îmi amintesc să fi menționat sau ...?
Întotdeauna uitam amănunte.

- Păi am observat din comportamentul tău şi ador asta! Eşti aşa fragedă şi micuță. . .copilăroasă. Ador asta! Inocența! Hm, dar cred că ai menționat asta, nu mai ştiu sigur, oricum se observă.
- Aa, aşa e.
- Îmi place negrul, iar lenjeria ta e neagră hoață ce eşti!
- Ştiu, adori negrul.
Începuse să îmi mângâie spatele urmând să coboare spre fese. Mă strânse tare de ele, iar eu m-am poziționat deasupra lui. Una din mâinile lui a ajuns la feminitatea mea. A început să mă sărute tandru în timp ce îşi mişca încet un deget de-a lungul clitorisului meu.
Îmi linse buza inferioară cerând astfel permisiunea de a se juca cu limba mea. Am deschis încet gura şi limba lui începu să o caute pe a mea pentru a lupta pentru dominație.
Toată scena a durat puțin, deoarece Harry se opri din sărut.
- Câte aş vrea să îți fac...
- Hm, câte?
- Nenumărate, răspunse el profund impresionat de vocea mea senzuală, dar nimic din ceea ce nu ai vrea şi tu.
Am zâmbit.
- Am şi eu o mică întrebare.
- Spune,rușinoasă mică.
- Băieții de obicei nu preferă, ştii tu, o fată experimentată în locul uneia...ca mine de exemplu?
- Ca tine?
- Da, adică, timidă şi speriată...
- Adică vrei să spui virgină?
- Harry!
- Ce?, întrebă el râzând. Aşa te numești, din moment ce...Arh! Cum să spun ca să nu ți se mai pară aşa rușinos? Cuvântul sex te sperie?
- Da, am şoptit.
Harry avea în permanență un zâmbet larg pe față. . Cred că îi plăcea subiectul.
- Bine, atunci o să o spun mai ca la carte, nu am ce să îți fac! Tu eşti virgină din moment ce nu a avut loc penetrarea..
- Bine, am zis îngroşându-mi vocea. Am înțeles domnule doctor ginecolog. Râzi de mine,nu?, am continuat eu când el începu să râdă în hohote. Acel sunet melodios, surâsul lui.
- Da, Sammy! Ador să văd cum te ascunzi. Eşti aşa drăguță şi am o presimțire că în felul acesta e firea ta,nu e doar o etapă. Ştii, ca răspuns la întrebarea ta, eu unul consider că o fată ca tine, voi folosi exprimarea ta, este prețioasă. Pe cale de dispariție, nu, doar că multe fete vor să ascundă asta, de ce nu înțeleg. Din perspectiva mea tu ești tot ce şi-ar putea dori un bărbat, deoarece faptul că el trebuie să te învețe anumite lucruri este al naibii de frumos. În plus, așteptarea asta până partenera neexperimentată este pregătită întăreste relația şi îi dă un avânt, de cele mai multe ori. Mă simt mândru să te am în brațe şi nu îți fă griji în legătură cu pasul acela şi nici cu faptul că ești timidă, eu consider timiditatea ta un dar şi ador asta, iar acel pas îl vom depăși împreună când vei simți tu.

Discursul lui mă emoționă în primul rând pentru că a spus că "acel pas" îl vom depăsi împreună ceea ce însemna că nu îl deranjează așteptarea. De asemenea, mai însemna şi că ne vedea pe noi în viitor, privea in viitor şi ne vedea tot pe noi, un cuplu; presupuneam că el vorbea de un viitor extrem de îndepărtat, deoarece eu consideram că hopul acela va avea loc peste zece mii de ani de relație când el şi cu mine urmam să fim oase şi ulcele, da,gândire de virgină.
Mi-am odihnit capul pe pieptul lui şi i-am lăsat o scurtă sărutare acolo. Aveam un zâmbet tâmp pe față din cauza gândului cu mine şi el depăsind hopul peste mii de ani.
"Cât de nebună sunt!", am gândit.