Suflet Pierdut(PAUZĂ)

Suntem doar prieteni...?

Restul serii făcusem cunoștință cu mai multe persoane, povestisem cu câteva fete, jucasem poker, fusese cea mai minunată seară, cu toate că nu credeam că va fi. În timp ce urmăream un film de comedie,un băiat chipes, brunet, cu părul rebel, destul de înalt, cu un accent englezesc veni spre a ni se alătura la film.
-Bună, fetițelor!, spuse.
-Bună, Austin, îi răspunse una dintre "noile mele prietene".
-Pot să stau cu voi?
-Cu siguranță, am răspuns.
-Hm, pe tine nu te-am mai văzut pe aici. Sunt Austin!
-Samantha, îmi pare bine!, am răspuns.
-Chiar că și mie îmi pare bine să te cunosc! De unde esti?
-Austin! Ne uităm la film!Poți flirta altundeva, spuse răzând fals Natalie.

Natalie era una dintre viitoarele mele colege la facultate din câte aflasem, împreună cu Carter -fata rebelă- și Katherina. Pe cele trei le întâlnisem la cabană. Erau prietene de mai mult timp -o fată blondă, populară pe nume Natalie, o fată rebelă îndrăgostită de skate-ul său, această fiind Carter și Katherina, fata mereu tăcută, drăguță, simplă și misterioasă.
-Vii pe verandă?, mă întrebă Austin sfios.
-Sigur, să mergem, i-am răspuns zâmbind.
Odată ieșiți afară, Austin începu conversația exact cum credeam:
-Ești împreună cu Harry?
-De unde atâta curiozitate?
-Îmi cer iertare, eu voiam să știu, el e fratele meu.
-Poftim? Stai un pic, el nu a zis nimic despre asta.
-Nu ți-a zis? E ok, nu suntem frați buni să zic așa. Suntem... vitregi.
-De unde mai e și asta?
-Mama lui a murit după scurt timp de la căsătoria cu tatăl meu. El sta cu mine și tata acum. Nu ne prea înțelegem...Mai bine îţi zice el restul...
-Wow! Îmi pare așa rău pentru voi...ce trist, am spus crispată.
Atunci l-am văzut pe Harry venind spre verandă împreună cu alți 2 băieți.
-Bună!, spuse el zâmbind larg arătându-și mândru dantura impecabilă.
-Salut din nou!, i-am răspuns zâmbind forțat.
-E totul în regulă?, mă întrebă.
-Da, eu și..., până să îmi dau seama, Austin se pare că plecase de lângă mine.
-Tu și?, mă întrebă Harry amuzat.
-Nu contează.
-Păi ... Te-ai hotărât cu cine vei împărți camera?
-Da, da, am spus debusolată. Cu tine, e logic.
-Asta așa e, spuse și se apropie de mine sărutându-mă.
Nu îi răspunsem la sărut.
-De ce..?, am întrebat autoritar când el mă întrerupse.
-Scuze, doar așa de...dorință, zâmbi intrând în cabană mulțumit.
-Suntem doar prieteni, nu?, mă întrebam singură cu voce tare. Nu am pierdut eu nimic, nu?

Totul căpăta o tenta mult prea romantică pentru mine restul serii sau să zic, nopții? Ei bine, fiecare dintre băieții de la cabană își găsise un fel de "amică" perfectă cu care să stea. Harry insista să îmi facă cunoștință cu toți prietenii lui: Austin- despre care nu îmi spusese că ar fi fratele său,Chris- băiatul cel mai timid, drăgălaș, copilăros, dar în același timp foarte arătos și bine făcut și James- un băiat blond, înalt cu ochii albaștrii, tipic. Austin părea să stea destul de mult cu Carter și Katherina; Chris schimba fetele întruna, trecând de la Natalie la o fată blondă, foarte drăguță, cu ochii de un verde pătrunzător, înaltă și foarte simpatică pe care eu nu o cunoscusem încă; James stătea cu toată lumea- el părea într-adevăr foarte simpatic, fără pic de răsfăț; iar eu cu Harry. Mi se părea doar că eu nu prea mă potriveam tiparului de "seară perfectă" cu băieții pentru că nu săream frecvent în brațele lui Harry, nu flirtam cu nimeni, nu ieșeam în evidență dansând provocator sau sărutam la întâmplare pe cine prindeam.
Cred ca asta a observat și Harry astfel încât se îndepărta de mine plecând spre Natalie. La scurt timp, după ce conversația părea ca se încinse, Natalie (sau Harry) decise ca un sărut se va potrivi minunat.