Partea VI.
*Din perspectiva Sarei : *
Totul se schimbase. El se schimbase. Nu se mai comporta la fel, era altcineva. Ma ignora complet. Cand incercam sa vorbesc cu el pleca fara sa imi spuna ce se intampla. Nu stie cat imi este de dor de vorbele lui dulci, de imbratisarile lui, de el?Nimic nu mai era la fel. Lumea in care eram odata fericita se schimbase foarte mult, si nu se schimbase in bine.Mai intai a fost accidentul oribil cu David, a fost cearta intre parinti mei ce a decurs la o despartire drastica, iar eu ma simt mai singura ca niciodata. Nu stiu ce se va intmpla cu mine, nu stiam unde voi ajunge si ce se va intampla. Deocamdata, tot ce imi doresc este ca David sa se faca bine. Asta e ceea ce conteaza cu adevarat.
M-am indreptat morocanoasa spre casa lui David balanganind cosul cu bunatati trimis de mama. Vantul adia usor simtind o briza racoroasa. Vazand casa veche am intrat strigandu-i numele. Casa era pustie, ca si cum nimeni nu ar fi locuit aici. Ca si cum totul fusese o aluzie. O silueta cunoscuta isi facu simtita prezenta pe scarile ce duceau spre sufragerie, facandu-le sa scartaie.
- Buna! I-am spus zambindu-i.
Nu mi-a zambit inapoi, ci ma privit cu ura. Era timpul sa aflu de ce ma trata asa de dur.
- Ce se intampla cu tine, David? Te comporti diferit.
- Nimic. Raspunse sec.
- De ce nu vorbesti cu mine?
- Pentru ca nu vreau! Tipa devenind nervos.
L-am privit confuza in timp ce el se aseza pe canapeaua din piele. M-am asezat langa el luandu-i mana intr-a mea. Vazandu-mi gestul si-o trase repede si se departa mai mult de mine, ca si cum as fi o straina, ca si cum nu ar sti cat il iubesc.
- Imi este dor de tine..
M-a privit uimit bufnind intr-un ras sarcastic.
- Minti!
- Nu mint! Te iubesc! De ce esti asa rautacios? Chiar nu vezi ca sufar? Te vreau langa mine! Te vreau pe tine! Am tipat facandu-l sa ma priveasca speriat.
- Daca ma iubeai nu il alegeai pe el!
- El? Am intrebat surprinsa.
Cine era el? Despre cine vorbea acest '"strain"?
- Tayler! Tipa devenind si mai nervos.
L-am privit confuza si plina de uimire.
- Stiu ca tot ce s-a intamplat s-a intmplat din vina lui, dar...
- Exact! Este numai vina lui! Continua.
- Il iubesc, David!
*Din perspectiva lui David *
*Il iubesc, il iubesc, il iubesc.*
Numai asta imi rasuna in minte. Aceste cuvinte grele si usturatoare. Ma durea sa o vad asa, sa o vad ca sufera din cauza mea, dar nu o puteam ierta pentru ce imi facuse cu acel nemernic. Faptul ca imi facuse asta era de neiertat. Credeam ca ma iubeste, ca pe mine ma ales, dar e evident ca nu eu eram acela pe care ea il iubeste.
- Iarta-ma! Spuse privindu-ma suspinand.
Oricat as fi vrut, oricat mi-as fi dorit si impus nu ma puteam abtine sa nu o iau in brate. Imi fusese prea dor de ea .De ea si imbratisarile sale asemeni unei mame protectoare.
- Si mie mi-a fost de tine! Am spus intr-un final facand-o sa zambeasca.
Oare va mai fi asa fericita cand va afla ca voi pleca? Ca tot ce a fost, sau nu a fost se va termina in doua zile? Nu aveam de gand sa ii spun, stiam ca va face tot ce ii sta in putinta ca sa ma opreasca. Stiam ca pana la urma mama va lu-a aceasta decizie si ca ne vom muta, dar nu ma gandisem ca ne vom muta asa de repede. O iubeam prea mult sa plec, dar nu imi puteam lasa mama in acea lume mare departe de mine, singurul ce i-a mai ramas.
In aceea seara ramase la mine pentru a avea grija de mine. Cum mama plecase ea era singura care imi mai ramase in aceste momente. Nici nu va stii ce o va astepta..ce momente grele ii voi provca. Era asa greu, asa greu sa ma gandesc la ea si la suferinta ce i-o voi provoca.
O priveam cum doarme. Chipul sau era luminat de lumina slaba a lunii ce batea prin perdeaua albastra. Parul sau brunet se revarsa pe multimea de perne pufoase pe care dormea. Era ca o papusa de portelan, doar ca era
mult mai frumoasa si era numai a mea. Daca nu as fi plecat, daca nu as fi parasit-o eram dispus sa imi incerc norocul. Sa o fac fericita cum merita, sa o fac iubita.
I-am atins usor obrazul facand-o sa tresara. Mi-am tras mana privind-o amuzat. Adoram sa o privesc cum doarme, iar dimineata ea sa nu stie nimic. Cum ii voi spune ca voi pleca?
Am tras aer adanc in piept privind tavanul. Am adormit imediat uitand de toate grijile ce ma macinau.
