Partea XV
*Din perspectiva lui David *
Si acum imi aduc aminte cum am cunoscut-o. Cand i-am vazut pentru prima data acel zambet fermecator, acea nebunie ce o avea cand vorbea cu prietena sa gesticuland intruna despre viata sa amoroasa.
O zi insorita, o zi ploioasa pentru mine, incercam sa imi revin dupa plecarea mea, dupa ce am parasit-o pe fata pe care o iubeam, Sara. Mi-am luat jacheta ce speram sa imi tina de cald si am decis sa fac o plimbare prin insoritul oras. Priveam abatut spre chipurile fericite din jurul meu. De ce nu puteam sa fiu si eu asa? Doar ea a incetat sa ma mai iubeasca, eu de ce nu o faceam?
Atunci am vazut-o pe ea..
Se plimba cu o prietena apropiata pe strada insorita pe care ma plimbam si eu gesticuland de mama focului povestindu-si intamplarea. Zambetul acela ma fermecase pe loc. Vazusem in ea speranta de a o putea uita pe Sara, speranta de a ma reface in sfarsit. Vazand privirile insistente se intoarse privindu-ma, nu incetase nici atunci sa zambeasca. S-a apropiat spre mine zambind in continuare, ca si cum eu as fi fost motivul pentru care zambea lasandu-si zambetul perfect la vedere.
- Buna! Mi-a spus.
- Buna! I-am spus si eu.
Mi-a zambit si a facut un semn destul de vizibil spre prietena sa care parasi imediat conversatia aventurandu-se in magaziile fitoase.
- David, incantat.
- Tifanny.
- Un nume frumos, pentru o fata frumoasa.
Nu stiam ce simteam in acel moment, dar sigur nu era gradina zoologica ce se afla tocmai acum in stomacul meu. Mai tarziu ne-am plimbat prin parc ascultandu-i povestea. Imi povestise cum mama sa o parasise la varsta de sase ani pentru un alt barbat din viata ei, cum tatal sau o crescuse pana la cei 16 ani ce ii avea. Ii era bine cu tatal sau care o iubise mereu, avuse grija de ea si o crescuse, dar ii simtea lipsa mamei.
Imi placea cand imi povestea tot ce avea pe suflet, cand avea incredere in mine si imi povestea tot ce gandea. Eram sigur ca eram indragostit de ea, iar cu timpul ne-am cunoscut mai bine si o iubeam tot mai tare. Fiecare zi, luna, ma gandeam la ea, iar cu timpul o uitam pe Sara, pana
intr-o zi.. cand primisem acel telefon care ma facuse sa ma intorc la ea, care ma facuse mai confuz decat eram.
Tinusem legatura cu ea, dar nimic nu mai era la fel. Simteam lipsa sarutul ei, imbratisarilor ei, cuvintele siropoase pe care mi le facea in fiecare zi, fie insorita, fie ploioasa. O aveam langa mine pe Sara, iar iubirea pentru ea revenise, stiam ca nu era bine ce faceam. Nu era bine sa ma joc cu sufletele lor, dar nici inima nu stia ce sa imi spuna in aceste momente.
Mandria imi spunea ca e imposibil, experienta imi spunea ca e riscant, fara sens, imi spunea motivul, dar inima imi soptea sa incerc.
Ce am simtit cand am vazut-o din nou? Dragoste, ura, sinceritate. Cand o vazusem dragostea revenise, din nou, ura ce i-o purtam revenise si ea odata cu dragostea ce i-o purtam. Nu puteam renunta la Tiffany, ea a fost cea care m-a sustinut si iubit in acele momente grele in care iubirea Sarei lipsea. Nu era bine ca ii faceam asta, Tiffany era cea care ma iubea cu adevarat, Sara nu era decat un joc, cel putin pentru ea asa era.
Ultimul mesaj de la ea a fost trimis printr-o scrisoare. Ma trezisem de dimineata vrand sa vorbesc cu ea, dar cand am deschis usa mare mi-a fost mirarea sa vad o scrisoare pentru mine. Stiam ca de la ea trebuia sa fie, asa ca am luat-o si m-am asezat pe canapea, citind-o, mai apoi regretand.
"Imi pare rau ca trebuie sa se termine asa drastic, dar este evident ca tu o iubesti pe Sara, cea de care mi-ai povestit. Inca imi amintesc acea zi frumoasa in care te-am cunoscut. Acel zambet frumos care mi l-ai daruit, cel de care m-am indragostit din prima clipa. Da, asa e. A fost dragoste la prima vedere. Cand te-am cunoscut am fost sigura ca voi avea multe clipe frumoase alaturi de tine si nu m-am inselat, chiar mi-ai daruit niste zile de neuitat. Este evident ca trebuia sa o fac, tu inca o iubesti si nu incerca sa negi pentru ca asa este. Poate m-ai iubit, nu sunt in masura sa critic asta, dar am fost doar refugiul tau, am fost persoana care te-a ajutat sa uiti de ea, iar noaptea cand te uitai la poza ei iti aminteai amintirile frumoase alaturi de ea. Mi-ai cerut rabdare ca sa o uiti, am avut, dar degeaba. Tu stii ca te-am iubit, ai
fost primul barbat din viata mea. Nu voi uita niciodata ziua in care mi-am pierdut ce imi era mai drag mie, acea noapte cu luna plina in care mi-ai aratat sa iubesc. Noaptea in care am facut dragoste. Atunci chiar am crezut ca ai uitat-o, ca eu sunt cea pe care o iubesti cu adevarat, dar a rasarit soarele si toate suspiciunile s-au anulat confirmandu-mi ca ma insel. Nu stiam ce este iubirea, tu m-ai invatat. Mereu imi voi
aduce aminte de tine, de dragostea ce ti-am purtat-o. Intr-un final trebuia sa se ajunga la aceasta despartire. Imi pare tare rau ca a trebuit sa imi expun toate sentimentele pe aceasta foaie nesimnificativa, ca nu ti-am spus in fata, a durut prea tare si inca doare. Da, asa este, sufar dupa tine. Stiu ca te-ai intors pentru ea, minciuna cu revenirea tatalui tau care este mort a fost prea evidenta. Nu imi vine sa cred ca ai preferat sa ma minti doar pentru a nu-mi rani
sentimentele, stii ca urasc minciuna, mai ales ca a venit din partea ta. De cand ai plecat ma simt pustie, nimic nu mai este la fel. Un singur lucru, defapt. Dragostea ce ti-o port este la fel de pura si arzatoare, la fel de puternica cum a fost si cand ai fost alaturi de mine. Cand mi-ai povestit prima data de ea stiam ca inca mai simti ceva pentru ea, am preferat sa ma prefac ca este doar o aluzie ca sa te tin doar pentru
mine. Eram geloasa de fiecare data cand o fata frumoasa iti facea ochi dulci, de fiecare data cand prietenele mele incercau sa te cucereasca. Ma simteam bine cand le ziceai ca esti cu mine si ca pe mine ma iubesti, desi stiam ca nu era asa. Tot ce ai simtit pentru mine a fost doar o aluzie, defapt, tot ce simteai era pentru Sara. Gaseai un refugiu perfect pentru dragostea ce ti-o respingea. Ce fata nebuna ti-ar fi
respins dragostea si frumusetea pe care o ai? Eu cu siguranta nu. Fara sa vreau aceasta scrisoare a iesit o plangere, o foaie in care ma plang cat de mult te-am iubit, cat de mult continui sa te iubesc. As prefera sa ma bucur pentru voi decat sa te tin langa mine cu forta doar pentru ca te iubesc prea mult. Uita-ma si bucura-te alaturi de Sara. Te iubesc,
dragul meu David! A, ta Tifanny. "
Lacrimile au curs fierbinti pe obrajii mei imbujorati. Scrisoarea de la ea arata tot ce simtea ea pentru mine, cata iubire imi purta. Mi-as fi dorit sa o iubesc pe ea, sa nu fie Sara cea pe care o iubesc si o voi iubi.
Mereu imi voi aminti de tine, draga mea Tiffany.
La cateva pareri pun continuarea♥
