Partea XXII
Sunetele suspinelor se puteau auzi de la departare. Undeva, in acel oras uitat de lume, intr-un cimitir infricosator, se putea gasi familia lui Lucas care se tavalea de la atata suferinta. Cateva rude, care erau singurele ce il sustinusera, fusesera prezente la inmormantarea lui.
Brunetul privea indurerat spre cosciugul in care se afla prietenul sau. Nici acum nu ii venea sa creada ca asta chiar se intamplase. Cerul era intunecat, iar patura de nori acoperea intregul soare care era decis ca in aceasta zi, 18 Iulie, sa fie intunecat. In aceasta zi si nori plangeau alaturi de familia indurerata ce era prezenta.
Preotul isi facea slujba ce era nevoit sa o faca exasperat de suspinele asurzitoare. Bruneta il strangea puternic la brat in timp ce cateva lacrimi ii curgeau pe obraji sai. Chiar de ii provocase rau nu inceta sa simta durerea ce se afla in sufletul brunetului. Stie cat de greu poate sa ii fie.
Era decisa sa ii spuna, dar in aceste zile grele il incarca si mai mult chiar de stia ca se va bucura cand va afla uimitoare veste. Nici ei nu ii venea sa creada. Totul se intamplase prea devreme. Totusi, nu avea de gand sa renunte asa usor. Stia ca este prea tanara pentru asa ceva, dar cu timpul va invata alaturi de cel cu care avea sa isi petreaca restul vietii.
O durea sa il vada asa. Ura cand suferea si nu-l putea ajuta cu nimic. Dupa ce preotul isi spuse rugaciunea pamantul se cutremura, iar Lucas fu' bagat acolo pentru todeauna. Plansetele incepura si mai tare privind indurerati spre strainul ce se afla in fata lor. Era pentru prima data cand il vedea pe brunet plangand, iar in acel moment planse si ea cu el
tinandu-l strans in brate. Se bucura ca nu era el in locul bunului sau prieten.
Brunetul isi drese glasul si isi pregati discursul la care se chinuis cu doua zile in urma. De parca Lucas il auzea, de parca se va mai putea intoarce vreodata. Privea cu lacrimi in ochi foaia pe care scrisul sau dezordonat era scris intr-un fel aparte si incepu sa-l spuna.
- Stiu ca acum totul e pierdut. Lucas nu se va mai intoarce niciodata, oricat ne-am dori. Totul este ruinat. Inca imi aduc aminte cu zambetul pe buze - spuse zambind fals - amintirile frumoase alaturi de el. Desi toata lumea l-a crezut o persoana rea, o influenta proasta, eu l-am cunoscut cu adevarat . Nimeni nu stia cum este el cu adevarat. Cum este,
defapt? Cum este? O persoana ce a trecut prin multe greutati, care desi suferea, era puternic si stia sa isi ascunda momentele grele cu un zambet fals ce il afisa mereu. Mereu avea zambetul sarmant drept masca. Nimeni nu stia ce se afla cu adevarat in sufletul lui. Cata suferinta acumulata zacea in inima sa. Eu am fost cel care a stiut toate astea. Eu
eram cel care l-a cunoscut cu adevarat. Era o persoana buna, desi nu o afisa. Prefera sa se asunda sub o masca decat sa arate suferinta ce o purta. Mi-a fost un prieten bun, desi i-am provocat mult rau. A stiut sa fie un prieten bun, desi l-am dezamagit in toate privintele. Inca nu imi
vine sa cred ce s-a intamplat. Stiu, este numai vina mea. Vreau sa imi cer scuze in fata familiei sale - spuse privind spre familia care venise la inmormantare - si in fata prietenilor sai - spuse de aceasta data privind spre prieteni ce venisera la aceasta zi inorata - . Isi pleca capul si o stranse mai puternic de mana pe bruneta. Vazandu-i nelinistea il cuprinse intr-o imbratisare calda ramanand asa ceva timp.
Se retrase vazand ca si matusa sa dorea sa spuna ceva. Nu auzi nimic. Se gandea numai la Lucas. Cum s-ar fi putut intampla asa ceva?! Era pentru prima data cand se simtea asa de rau, pentru prima data cand dorea sa plece undeva departe de aceasta suferinta.
Il privi trista cum incearca sa castige in "razboiul" cu suferinta, cat de greu trebuia sa ii fie. De aceea era convinsa ca cea mai buna cale era sa fie alaturi de el in orice clipa, asa cum fusese si el alaturi de ea cand avea nevoie, iar acum era randul ei.
Se apropie de el luandu-i mana intr-a sa. Il privi pret de cateva clipe si isi vazu viitorul in fata. Un viitor din care facea si el parte, iar asta o linistea.
- Trebuie sa iti spun ceva. Ii spuse bruneta privindu-l zambitoare.
Isi ridica privirea posomorata spre ea privind-o curios. Se vedea curiozitatea pe chipul sau indurerat.
- Spune-mi. Raspunse sec.
- Sunt insarcinata!
La cateva pareri pun continuarea!
