Partea XII.
Inca imi aminteam privirea rugatoare pe care mi-o afisa, nici nu isi imaginase ce greu imi fusese sa-l refuz, sa-l fefuz sa fie langa mine. Era o greseala pe care greu o puteam uita. Tot ce aveam acum nevoie era sa ma refac, sa imi revin si sa uit de el, cu toate ca o stiam amandoi ca nu puteam, ca amintirile cu noi nu se puteau uita. Inca incerca sa imi fie alaturi, vine in fiecare zi la mine, in fiecare zi cu un buchet de flori ce ma face sa zambesc toata ziua, chiar daca nu io arat. Eu
trebuie sa trec peste asta, sa uit de el, dar nu pot. Este ca un drog de care am nevoie, doar ca acest drog nu imi face rau, acesta este droguliubirii. Ma simteam excelent cand vorbeam cu batranica care imi era colega de salon, ce imi devenise ca o mama. Ea este cea cu care imi impartasesc sentimentele, ea este cea careia ii povestesc tot
ce am simt dupa ce el pleaca, ea este cea careia ii spun tot ce am pe suflet si de fiecare data ma ajuta cu un sfat. Numai ca azi avea sa fie diferit..
Usa s-a deschis si l-am vazut intrand in salon. Era abatut si foarte trist. Astazi nu era acelasi. In mana avea un buchet mare de trandafiri, dar nu zambea. Mi-a zambit, numai ca de aceasta data era un zambet diferit, nu era acelasi zambet natural, era unul fals, ca si cum se chinuia sa imi zambeasca.
- Ce este? Intreba bruneta vazandu-l trist.
- Nimic. Spuse acesta refuzand sa o priveasca. Aseza cu grija buchetul superb de trandafiri pe patul sau si da' sa plece.
- De ce pleci? Intreba aceasta devenind trista.
- De ce continui sa ma chinui asa? Imi spui ca vrei sa ma uiti, iar acum ca iti pare rau ca plec. Ce se intampla cu tine? Iti place sa ma joci cum vrei?
- Dar tu, ha? Dupa ce ma parasesti vi aici ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat! Spuse si aceasta tipand.
Fara sa vrea brunetul isi lipi tandru buzele de ale brunetei. Era un sarut diferit, nu era ca acela in castelul construit de ei din padure. Pe atunci erau mici si nu stiau ce era dragostea, pe atunci tot ce stiau era sa se joace de-a Printesa si Printul, ea era Printesa frumoasa, iar el Printul chipes.
I-am simtit buzele tandre peste ale mele. Oricat mi-as fi dorit, oricat m-as fi impotrivit nu puteam refuza acele buze moi si acel sarut tandru pe care mi-l daruia. De ce o faceam? De ce il sarutam.?Nu era bine, eu eram cu Tayler. Eu il iubeam pe Tayler, sau asa am crezut.
Confuza. Amandoi imi ofereau ce aveam nevoie. Dragoste, tandrete, alinare. In bratele amandurora gaseam aceleasi sentimente de care aveam nevoie, numai ca era diferit. Ii iubeam pe amandoi egal si nu ma puteam decide.
Am vazut-o, am sarutat-o si am simtit cu adevarat iubire. O iubeam cu adevarat si nu era aceea iubire frateasca pe care io purtam, era cu adevarat o iubire. De ce o faceam? De ce am sarutat-o lasand-o si pe ea sa ma sarute? Nu era deloc bine, eu o iubeam pe Tiffany, cea care imi furase inima. Bratele in care imi gasiseram alinarea, buzele in care ii
gasisem dragostea.Toate acestea le aveau amandoua. Cum aveam sa ma decid? Amandoua imi daruai ce aveam
nevoie. O dragoste profunda.
- De ce ai facut asta tocmai acum? Intreba bruneta.
- Pentru ca te iubesc, stiu ca si tu. Vreau doar sa ma ieri, sa fie aceasi prietenie pe care am avut-o odata.
- Corect, odata. Aceentua bruneta cuvantul.
- Imi pare rau. Ti-am spus. De ce nu ma crezi? Stiu ca am gresit ca te-am parasit. A fost o greseala foarte mare! Mi-am dat seama prea tarziu de asta, dar m-am intors si am facut-o pentru tine. Sa fiu al ' naibii, Sara! Te iubesc! Te iubesc foarte mult! Te iubesc ! Tipa brunetul facand-o pe batranica sa se trezeasca.
- Shh. Spuse bruneta amuzata. O sa trezesti pe toata lumea!
- Ma ierti? Intreba din nou bruntel ca si cum nu ar fi auzit reclamatiile Sarei.
- Fie, te iert. Spuse aceasta cedand.
S-a apropiat de ea strangand-o in brate, ca si cum ar fi fost prima data. Aceea amintire le trecura prin cap. Amintirea in care avusera primul sarut, erau mici si nu stiau nimic despre aceste sentimente, dar si-ar fi mai dorit sa se joace in castelul din copac pe care il construisera impreuna cu parinti, sa se distreze bucurandu-se de copilarie. Acum oriunde mergeau totul era inconjurat de suferinta si durere, cand erau mici nici nu stiau ce este aia. Au zambit gandindu-se la aceea amintire, iar mai apoi brunetul s-a asezat langa ea povestind
tot ce pierdusera in aceste trei luni.
La cateva pareri pun continuarea♥
