Partea XXIII [FINALUL]
Priveau uimiti spre cine au devenit. Erau adulti. Adulti in toata
regula. Ea isi crescuse fetita cum putuse mai bine, iar el lucrase de zor la firma pe care si-o construise. Inca nu le venea sa creada. Viata lor luase o intorsatura neasteapta. Totul era diferit. Ei erau diferiti.
Privira uimiti spre Maya ce se plimba impreuna cu prietena sa. Inca nu le venea sa creada ca acest copil minunat era al lor. Inca nu le venea sa creada ca in sfarsit se casatorisera si dupa atatia ani inca erau impreuna. Nu erau batrani, dar se simteau. Simteau cum anii adolescentei se pierdeau intr-un trecut indepartat. Nu le venea sa creada cati ani au
trecut. Inca isi aduceau aminte cum o crescusera pe Maya. Erau tineri si nu stiau cum sa fie parinti. Prima data cand ii auzira plansetul, prima data cand spuse '" mama ". Prima data cand le spusera " te iubesc " . Nu vor uita niciodata aceste momente, chiar de ea crestea si odata si odata va pleca la casa ei impreuna cu barbatul viselor ei, asa cum facuse si
Sara. Era constienta ca nici nu aveau cum sa se gandeasca acum la asta, dar odata si odata va veni si acea vreme si era sigura ca va plange mult in acea zi.
Isi aduceau aminte cand spusera amandoi " Da ! " in fata altarului. Au fost asa fericiti si impliniti. A fost asa fericita cand s-a vazut in acea rochie frumoasa de mireasa. Cand mama sa a plans la nunta, cand tatal sau il ameninta pe David ca orice tata la nunta. Inca se amuza gandindu-se la acele momente frumoase. Toate momentele erau speciale
pentru ea, dar toate era intr-un trecut indepartat. Cu toate astea, toate aceste momente vor ramane vesnic in inima sa, in sufletul ei. Mereu se va gandi la primul sarut din partea lui David. Trecusera prin multe si nu ii venea sa creada ca barbatul cu care spera ca va ramane, chiar a ramas langa ea. Il iubea mai mult acum, o simtea fizic si sentimental. Il iubea cu adevarat si o credea cu adevarat. Era pentru prima data cand simtea aceste sentimente puternice, pentru prima data
cand iubea cu adevarat, iar toate aceste sentimente i se datorau numai lui.
A zambit vazand cat de mare s-a facut " micuta " Maya. Cat de mult crescuse in ultimul timp. Acum era o adevarata adolescenta cu probleme in dragoste. Inca isi amintea zambind momentul in care o gasise in camera sa plangand cu amar dupa despartire. Parca se vazuze. Merse langa ea si
ii ascultase toata povestea. Era uimita. Uimita de cat de mult se maturizase. Cat de mult crescuse micuta ei fetita.
Era uimita de propria reusita. Era uimita de ce ajunse. Era o domna in toata regula. O domna cu un copil extraodinar, cu un sot uimitor si protector si cu un viitor scurt in fata. Ii era frica de moarte. Nu se putea gandi la asta, dar stia ca odata va veni vremea. Nu era batrana, dar se gandea la moarte. . Ii era frica de aceste momente. Ura sa isi vada copilul suferind. Ura sa isi vada sotul suferind.
Il privi pe David. Acum realiza cat de mult imbatranise si el. Cat de mult imbatranisera impreuna. *Impreuna.* Ii placea cum suna. Ii placea sa il simta langa ea. Il iubea mai mult decat putea crede. Era o iubire pura si adevarata. Nu regreta nimic. Nu regreta ca se casatorise cu el, nu regreta ca mai tarziu venise si Maya. Nu regreta nimic. Viata ei era
perfecta. Era mai perfecta decat si-ar fi putut imagina vreodata.
- Iubitule, tu esti fericit? Intreba Sara privindu-l pe David.
Nu era sigur de ce sa raspunda. Nu era sigur daca avea ce sa raspunda. Stia ca era inca o intrebare stupida pe care o punea de fiecare data cand se gandea la moarte. La fel de frica ii era si lui cand se gandea. Cand se gandea ca totul se termina. Era fericit. Mai fericit decat ar fi crezut. Totul i se datora ei si fiicei sale pe care o iubea foarte mult. Inca isi aducea aminte clipele in care venise la el sa o sfatuiasca in legatura cu baiatul de care se indragostise. Ii povestise
tot. Cum fluturasi ii zburau prin stomac, cum se simtise de implinta cand el o sarutase prima data, venise la el chiar si cand o facuse sa sufere. Era bucuros ca o facea. De fiecare data a incercat sa o ajute, iar spre surprinderea lui chiar mergea. Se simtea implinit cand ea venea a doua zi spunandu-i ca sfaturile lui au dat roade si ca discutase in sfarsit cu el lasand temerile in urma.
O privi pe bruneta care fusese odata. Imbatranise. Amandoi
imbatranisera. Inca isi aducea aminte de clipele frumoase ale
adolescentei. Acum era o doamna in toata regula. La fel de frumoasa, la fel de multa iubire ii purta. Fusese asa fericit cand o vazuse in rochia alba de mireasa. Atunci stia ca ea va fi mereu a lui. Stia ca numai el o putea avea. Fusese si mai fericit cand raspunsul ei fu' afirmativ. Cand mama lui planse la nunta lor. Cand se nascuse Maya. Cand ii auzise plansul. Cand ii zambi pentru prima data. Cand ii spuse "tata". Cand fu' nevoit sa ramana cateva ore singur cu ea. Inca radea la acea zi tensionata in care a trebuit sa se descurce cu fetita lui. Pe atunci nu avea habar cum este sa fi un tata protectiv. In timp invatasera impreuna. Era fericit, erau fericiti.
Era fericit de tot ce realizase. Era fericit de familia pe care si-o construise. De tot ce facuse. Avea o viata mult mai perfecta decat ar fi crezut. A trecut print toate incercarile vietii si inca nu ii venea sa creada.
Isi alese cu grija cuvintele si ii raspunse Sarei care devenea nerabdatoare.
- Imi pare rau ca ai intrebat asta. Imi dovedeste ca nu ai increde in iubirea ce ti-o port. Desigur ca sunt fericit. Am o viata mult mai perfecta decat as fi crezut. Tu si Maya sunteti tot ce mi-am dorit vreodata. Cele mai bune lucruri ce mi s-au
intamplat. Voisunteti. Te iubesc cu adevarat.
O atinse usor pe obraz facand-o sa zambeasca. Stia ca a facut-o fericita. Mereu ii placea sa ii faca complimente si se simtea prost ca nu a mai facut-o de mult. Ii parea rau ca in ultimul timp o neglijase si se ocupase mai mult de serviciu. Ii era jena de ce facuse, dar trebuia sa aduca bani in casa.
- Iti multumesc. Spuse brunetul privind-o bland pe Sara.
- Pentru ce? Intreba aceasta confuza.
- Pentru ca existi. Pentru ca imi este alaturi. Pentru ca ai stiut sa ma accepti. Pentru ca ai stiut sa ma iubesti. Pentru ca mi-ai facut viata mai frumoasa. Pentru ca mi-ai daruit ce ai putut mai frumos, pe Maya.
Ochi i se umezisera iar lacrimile fericirii cursera usor pe obrajii sai imfierbantati. Adora cand vorbea asa cu ea. Stia ca vorbeste sincer, iar asta facea sa-l iubeasca si mai mult decat o facea deja.
- Si eu iti multumesc pentru tot. Iti multumesc ca sti sa ma iubesti. Ca stii sa imi fi alaturi. Ca stii sa ma iubesti asa cum nimeni nu a facut-o vreodata. Te iubesc. Te iubesc asa mult!
Isi apropie buzele de ale sale si o saruta lung. Ii fusese dor de sarutarile ei. De ea. Aveau tot ce era mai frumos. O familie fericita. O iubire ce si-o purtau reciproc si pe Maya.
Sfarsit.:*
