Capitol fără titlu 18

1.2K 42 5
                                    


Partea XVI


Din perspectiva lui David :

Azi, 25 Mai, eram decis sa ii spun Sarei tot ce simt pentru ea. Ziua in care ii voi declara dragoste eterna. O dragoste ce o port in suflet de mult timp. M-am indreptat grabit spre casa ei incercand sa respir, pentru ca toata respiratia mi se taiase odata cu aceasta decizie. Avea sa fie cea mai frumoasa excursie in doi de pana acum. Doar noi doi intr-o zi frumoasa de Mai.

Cand am ajuns intr-un final in fata casei sale am observat-o stand si asteptandu-ma cu o valiza mare pe care statea zambitoare.

- Mergem pentru trei zile, nu ne mutam acolo! I-am spus ridicand valiza plina de haine.

- Da, dar imi trebuie multe haine de schimb. Se planse facand fata de catelus.

- Fie, le luam pe toate.

Dupa ce a avut o discutie mama-fica cu doamna Roberts, a urcat in masina inchiriata de mine si am pornit spre nicaieri. Nu aveam un loc fixat, dar oriunde as fi mers, ar fi fost placut pentru ca era ea langa mine, sa faca o zi placuta. A zambit cand a vazut ca am iesit din oras si si-a cuprins mana care ii tremura intr-a mea.

- Spre unde? Intreba privind in zare.

- Spre nicaieri.

Am decis ca in aceasta seara frumoasa sa dormim sub clar de luna. Era un moment perfect de-ai spune tot ce simt. Ne-am asezat lucrurile si am privit apusul superb ce lasa o priveliste superba.

- Sara, te-am chemat aici cu un motiv.

- Care este motivul? Intreba refuzand sa ma priveasca.

- Eu te, te, iubesc! Asa e, Sara. Te iubesc! Mereu te-am iubit, numai ca abea acum mi-am dat seama. Ai fost prima si ultima iubire pentru mine. Vreau sa fi ultima! Te-am iubit dintodeauna. A fost o iubire sincera. Daca nu era, nu ma intorceam. Mi-a fost dor de tine in acele zile. Imi gaseam refugiul in alta persoana gandindu-ma tot la tine, la tine si iubirea ce ti-o port. Te-am chemat aici sa iti spun tot ce simt, sa te tin langa mine si sa te alint cu dragostea mea pentru ca asta e este cea ce imi doresc cu adevarat. Sa ma lasi sa te iubesc!

Pentru cateva minute m-a privi uimita, dar zambind. Ochii sai au inceput sa sclipeasca lasand cateva lacrimi fierbinti sa se reflecte in lumina luni ce ii lumina fata perfecta. Ea era perfecta pentru mine!

Am cuprins-o in brate lasand-o sa planga pe umarul meu.

- Si eu te iubesc, David!

Nu stiu ce se intamplase in acel moment, daca visam sau chiar era realitatea. Inima a luat-o la goana asemeni unui cal turbat, fluturasi s-au dezlantuit in stomacul meu si "zambetul" nu inceta sa ma faca sa zambesc. Cu siguranta era iubire adevarata. In ea gaseam iubirea adevarata. Am privit-o cateva clipe si mi-am apropiat buzele de a le sale. Respiratiile ne erau rapide asteptand ca unul dintre noi sa faca primul pas.

Am fost fericit sa ii simt buzele moi peste ale mele. Cand si-a incolacit limba intr-a mea facandu-ma sa gem in tacere . O doream in aceasta seara, dar nu era momentul potrivit. Aveam sa o astept pana este pregatita. Pana in ziua cand avea sa fie de tot a mea, nu numai cu inima, ci si cu trupul.

- Esti frumoasa, am spus privind-o.

Pufnise in ras si se uita amuzata la mine.

- Inceteaza. Nu sunt frumoasa, stiu asta.

- De ce spui asta? Esti chiar foarte frumoasa.

- Tu nu sti cum arat la sfarsitul zilei. Cand sunt obosita si nemachiata, nu ma vezi cand ies de sub dus, nu vezi ce vad eu cand ma uit in oglinda. Inceteaza sa-mi spui ca sunt frumoasa, pentru ca nu sunt.

- Da, dar tu nu te vezi cum te vad eu. In loc de parul ciufulit, vad un par matasos ce sta bine in fiecare zi, fie zi sau noapte. Tu nu vezi cat de frumoasa te vad. Ce vad in oglinda? O fata frumoasa pe care o iubesc. Pentru mine esti cea mai frumoasa. Esti perfecta!

- Asa crezi? Intreba privindu-ma.

- Sunt sigur de asta.

Ma imbratisa si ramase acolo pentru ceva timp. Aerul rece, dar caldut, facea bine. Vantul adia din cand in cand lasand cateva fire in vant, dar chiar si cu aceasta vreme tot puteam sa raman cu ea asa o vesnicie. Puteam sa stau asa, tinand-o in brate, pana la sfarsitul lumi si inapoi. Fara sa vrea a adormit lasandu-ma sa o privesc. Chiar si cand dormea era frumoasa. Cum lumina lunii ii lumina fata, cum respira usor, cum se misca din cand in cand. Am luat o patura din masina si am pus-o pe ea. Am adormit fara sa vreau fiind sigur ca asta nu este un vis si ca ea este in sfarsit langa mine.

La cateva pareri pun continuarea!


Doar prieteni!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum