Partea XVIII
O luna mai tarziu...
Din perspectiva Sarei :
Stiam ca nu ar fi trebuit sa ma opresc, sa alerg pana ce el imi va pierde urma, dar am facut-o. I-am simtit brutalitatea cu care ma agresa. Totul era in ceata si nu ma gandeam decat la ce avea sa se intample dupa ce o va face. Voiam sa fug de aici undeva unde el sa nu ma gaseasca, dar nu mai aveam scapare. Cerul intunecat dadea o stare si mai infricosatoare decat era deja. Ma lipi brutal de peretele blocului precedent si scoase o bucata de material pe care mi-o lega la ochi lasandu-ma in intuneric. Stiam ce avea sa urmeze, stiam ca intr-un final asta avea sa faca.
- Haide, scumpo.. - imi sopti la ureche -, stiu ca o sa iti placa la fel de mult cum imi place si mie. Nu trebuie sa iti fie frica, nu sunt o persoana rea. Vocea sa groasa si brutala ma facea sa tremur si mai mult decat o faceam deja. Ce voia de la mine?
- Te rog, lasa-ma sa plec. I-am spus cu vocea-mi tremurata.
- Oh, dar abea am inceput. Daca stai cuminte si ma asculti promit ca nimic rau nu se va intampla, dar daca esti rea si nu ma lasi sa imi fac treaba nu se va termina bine, nici pentru tine, nici pentru David.
I-am auzit numele. Numele iubitului meu. Ce lagatura avea el cu David? Intrebari fara raspuns. A continuat sa imi vorbeasca suav, dar nimic din ce spunea nu auzeam. Eram prea ocupata sa plang. Imi era frica, frica de ce putea face acest animal. Dupa ce mai spuse ceva ma intoarse cu fata catre el. Ii puteam simti respiratia accelerata. Nu il puteam vedea ce face pentru ca ma legase la ochi, probabil sa nu imi dau seama cine este. Si-a pus mana calda pe coapsele mele ridicadu-ma la inaltimea sa. Imi desfacu mai intai nasturii camasi ce o purtam. Am incercat sa ma zbat cat mai mult, fara succes. El continua sa ma agreseze, desfacand si ultimul nasture al camasi. Am putut auzi un chitait de fericire cand imi vazu sani pe care ii mai acoperea doar sutienul de care ma temeam ca va disparea curand.
Lacrimile curgeau timizi pe obraji lasandu-l sa se joace animalic cu trupul meu. Imi minte imi aparea imaginea lui. Aceea noapte in care am facut dragoste. Nu se mai atinse de mine de atunci si nici nu cred ca o va mai face curand. Oricat de mult l-as fi rugat, mereu gasea cate o scuza. Aveam nevoie de el. Unde era sa ma scape din ghiarele acestui monstru?
Incetand sa mai visez la acea amintire frumoasa i-am simtit mainile fierbinti pe corpul meu ramas fara vreo haina. L-am simtit intrand in mine si atunci am simtit ce este cu adevarat durerea. Durea in suflet, in inima si in partea feminina. L-am simtit intrand tot mai repede marind ritumul. Gemetele deveneau tot mai zgomotoase. In fundal lacrimile se auzeau formand o scena dramatica, de parca nu era de la inceput o scena dramatica.
Se opri oftand zgomotos. Imi saruta tandru umeri facandu-mi pielea de gaina. Ce monstru oribil se ascundea dupa aceasta masca?
- Ai fost cuminte, imi place. Spuse tragandu-si pantaloni pe el.
- De ce mi-ai facut asta? L-am intrebat printre suspine.
- O sa afli mai tarziu. Pe curand, tanara domnisoara!
Apoi pleca. Mi-am dezlegat acea bucata de material la ochi si am privit in toate partile, disparuse. In schimb, isi lasa parfumul barbatesc in aer. Acel parfum dupa care orice femeie ar muri, dar motivul nici acum nu-l puteam deslusi. Cum aveam sa ii spun lui David cele intamplate cand nici eu nu imi dadeam seama de ce se intamplase asta? M-am imbracat realizand ca inca tremuram, doar ca acum mult mai tare.
Am fost fericita sa simt caldura hainelor pe pielea mea ciocolatie. Ajungand in casa mult prea familiara l-am gasit pe David asteptandu-ma. Ma intrebam cat era ceasul si cand am privit spre perete, unde se afla un ceas mare, am fost dezamagita sa aflu ca ceasul era doisprezece noaptea.
- Mi-am facut griji. Unde ai fost? Intreba David cu un ton calm.
- Putem sa vorbim maine despre asta? Sunt mult prea obosita. Am mintit.
Nu doream sa afle acum, ar fi fost mult mai confuz si ma durea sa-l vad suferind.
- De ce nu vrei sa imi spui? Stiu ca ceva sa intamplat. Te cunosc.
- Maine iti voi spune, promit.
- Bine, pe maine.
Spuse intorcandu-se in camera sa. In noua sa camera. Decise ca era mai bine sa dormim separati un timp din motive stiute doar de el. L-am privit pana ce usa sa inchis. Ma durea sa vad cat suferea. Am decis sa fac un dus incercand sa inlatur macar acea amintire de pe corp, pentru ca amintirea era mult prea imprimata in minte.
Oriunde mergeam, orice faceam numai acea amintire imi aparea in minte. Nu o puteam uita, nu acum. Apa fierbinte imi facea bine, dar nu la fel de bine cat mi-ar fi facut si imbratisarea calda si tandra a lui David. De ea aveam ce mai mare nevoie acum. Dupa ce am terminat baia fierbinte ce nu a avut niciun efect am decis sa merg la David. Aveam mare nevoie de el, fie ca accepta sau nu. Am deschis usa usor si am fost suprinsa sa vad ca nici el nu dormea.
- Iubitule..
- Pleaca. Spuse dur.
- Am nevoie de tine, de noi. Am spus mergand langa el.
Cand m-am asezat in pat nu spuse nimic, in schimb ma lu-a tandru in brate sarutandu-ma scurt pe obraz. In bratele lui eram fericita si pentru cateva momente am uitat de acea amintire urata pe care mi-a daruit-o acel strain, monstru, cum imi placea sa-l numesc.
La cateva pareri pun continuarea♥
