Partea XX
*Din perspectiva lui David *
- Bine, atunci vom face altfel, dragul meu prieten. Spuse Lucas ranjind malefic.
Nici nu stiu de ce am venit aici. Stiam ca mintea ii era cuprinsa doar de ganduri intunecate si ca tot ce voia cu adevarat era sa imi faca rau, nu sa o aiba pe Sara. Venisem pentru ca primisem un bilet misterios de la el in care zicea ca voia sa discute ceva foarte important cu mine. Tot ce am facut a fost sa cedez tentatilor cu toate ca rugamintile Sarei continuau sa nu ma duc.
- Spune ce doresti, altfel voi pleca. Am repezit tot jocul sau.
- In timp ce ma gandeam la frumoasa ta iubita, Sara, am decis ca voi schimba jocul intrunu-l mai palpitant. Doar sti ca imi place adrenalina, frate! Spuse lovindu-ma usor cu pumnul.
- Unde bati? L-am intrebat confuz de cea ce incerca sa zica.
- O intrecere. O intrecere cu motocicletele. Oh, haide, ca in vremurile bune.
In minte imi aparu amintirea din acea zi in care l-am cunoscut prima data cu ajutorul vechiului meu prieten, Tomas. Cel care cazuse prada in jocul sau. Il cunoscusem prima data la marea intrecere de motociclete cand imi capatasem si eu cunostintele necesare. Era un tip dur ce detinea atentia tuturor asupra lui. In acea vreme ma fascina curajul sau
de a infrunta orice, de a putea trece peste tot. Era puternic, istet si viclean. Prins intr-o lume neagra, o lume unde domina raul, unde tot ce visa era sa cucereasca, niciodata sa nu fie el cucerit.
- Iar in shimb ce doresti?
- Pai sa zicem ca vei avea si tu de castigat, desigur daca castigi.
- Regulile? Am insistat.
- Daca castigi tu, ti-o las pentru tine pe Sara, desi imi pare rau, este tare frumoasa.
- Iar daca tu vei fi cel care va castiga? Am intrebat de parca mi-ar fi pasat.
- Daca castig eu - spuse ranjind malefic - Sara va fi a mea. Numai a mea.
Nu as fi fost de acord daca nu stiam ca nimeni si nimic nu o sa ma poata separa de ea. Fara ea eu nu eram nimic. Eram un nimic pe acest pamant. Am fost de acord stabilind ziua intreceri. Eram dispus sa risc, dar nu il puteam invinge. Fusese campion an la rand la asa ceva. Nu era prima data cand o facea.
Decise ca in aceasta seara sa aiba loc intrecerea. Trebuia sa o fac, trebuia sa castig. O faceam pentru Sara. Ea avea cea mai mare nevoie de mine.
Am tras adanc aer in piept si am privit in urma mea. Deja se adunasera multe persoane care erau prezente la acest show. Lucas ma privea diabolic in timp ce discuta cu prietenul sau pentru ultimele retusuri ale motocicletor. Ma alesesem si eu cu una foarte buna, dar de folosit nu credeam ca voi sti sa o fac, iar el stia foarte bine asta. Cu mult timp s-a intamplat sa mai fac asta, dar cu timpul aceste obiceiuri au disparut piezandu-se intr-un trecut foarte indepartat. Nu aveam sa cedez niciodata pentru ea. Vazand ca intrecerea este pe cale sa inceapa m-am urcat pe motocicleta incercand sa imi opresc respiratia accelerata. Nu doream ca el sa imi simta nelinistea, astfel va incerca orice sa castige.
- Succes, prietene. Spuse Lucas urcandu-se pe motocicleta aratand ca un adevarat campion de curse.
- Iti doresc la fel.
Odata ce domnisoara care arbita a aruncat steagul in jos am simtit adrenalina intrandu-mi in vene. Vantul batea puternic taindu-mi respiratia. Am accelerat mergand mai repede decat as fi crezut. Lucas se afla langa mine razand zgomotos. Simteam adrenalina si tot ce faceam era sa ma gandesc la ea. Mai intai imi taie calea mergand mai repede decat as fi crezut. Am accelerat mergand cu viteza cu care nu as fi crezut ca
as putea sa o fac. Tot ce imi doream era sa-l inving, sa o lase in pace pe Sara. Ea era a mea! Nu aveam de gand sa o impart cu nimeni altcineva.
Prima amintire? *Sarutul*.
Pentru prima data cand ma sarutase. Fusese un sarut atat de tandru chiar de eram confuzi cu sentimentele ce se aflau undeva ascunse- undeva in inimile noastre. Nu m-as fi gandit niciodata ca ea va fi aleasa. Mereu am vazut-o ca pe o copila. Mereu o vazusem ca pe o buna prietena. Ea era
si sora si mama mea. Totusi, un sentiment puternic foarte ascuns se zarea de fiecare data cand ma lua in brate, de fiecare data cand ma saruta pe obraz. Mereu m-a imbujorat facand-o sa se amuze. Atat de ascunse au fost aceste sentimente incat nu m-am gandit niciodata la asta. Era fata care merita toata pretuirea mea. Era fata pe care nu as
fi meritat-o niciodata. Mereu va ramane mica mea Printesa din Castelul de Ciocolata, asa cum ne placea noua sa numim casuta din copac.
Am zambit gandindu-ma la acele amintiri frumoase pe care mi le daruise. Prin cate trecusem. Mi-as fi dorit sa mai fiu copil. Copilaria in care probleme nu existau, iar dragostea era inca un termen prea matur.
Am accelerat marind ritmul. Lucas se aflase de mult in spate iar pana la linia de start nu mai era mult. Eram sigur ca totul se termina aici si ii demonstram lui Lucas ca nu merita sa fie asa de dur. O lumina alba, o izbitura si constinta mi sa pierdut. Unde eram? Ce se intamplase?
La cateva pareri pun continuarea!
