Partea X
*Din perspectiva Sarei *
Vantul adia usor, soarele era stralucitor pe cer, fluturasi zburau voiosii formand un curcubeu. Dar ce rost avea sa privesti toate acestea daca inima iti era goala? Daca nu il ai pe *el* langa tine, cel care sa te faca sa zambesti chiar de esti trista, chiar de este suparata. Cel care sa te faca fericita fara sa fie obligat, cel care isi doreste cu adevarat sa te faca fericit, iar David era cel care ma facea pe mine
fericita. Niciodata nu imi imaginasem viata fara el, fara zambetul lui, fara alinarea lui*.* De ce a trebuit sa ma lase si sa plece asa? Speram ca aceea dragoste sa treaca, ca odata ce ii uitam vocea, odata ce-l uitam pe el nu mai aveam sa sufar, dar era totul o aluzie. Nu era o zi in care sa nu ma gandesc la el, o zi in care sa nu ma gandesc la iubirea
ce i-o port. Cand plecase fusese cel mai dureros. Sa nu ii pot spune ce dor imi va fi, sa nu ii pot spune ca nimic nu mai era la fel daca el pleca, sa nu ii pot spune ca-l iubesc. Nu stiam nimic despre iubire, nu stiam ce este aceea iubire, dar ce era acest sentiment? Ce este iubirea? De ce trebuie sa fie mereu suferinta? De ce nu poate sa fie numai bucurie, sa te bucuri de persoana iubita. Sa te bucuri de sarutarile, tandretea si romantismul ce ti-l daruieste. Actorii erau intradevar
niste mincinosi, dragoste ca in filme nu exista, pentru ca in filme nimeni nu suferea, nimeni nu plangea, acolo totul era numai iubire, sentimentul ce inca mi se parea necunoscut. De ce nu a ramas sa ma invete ce este *iubirea? *De ce nu a ramas sa ma invete sa-l iubesc? Intrebari fara sens. Nici eu nu stiam sa imi raspund. Inima imi controla totul, ea era "sefa" pe acest teritoriu, ea imi controla toate aceste
sentimente.
Priveam absenta pe geamul spitalului gandindu-ma la aceste lucruri. Nu imi venea sa cred ca mama decurse intr-un final la aceasta decizie, sa ma interneze intr-un spital. Dar cu ce rost daca el nu era langa mine?
- Draga, te simti bine? Intreba batranica care era colega de salon cu mine.
- Da, ma simt bine. Am mintit.
- Vad si eu ca nu te simti bine. Probleme in dragoste? Intreba
zambindu-mi bland.
- Aham. Am spus privind spre geam.
- Stiu cum este. Si eu am suferit din dragoste cand eram de varsta ta.
- Serios? Am spus intorcandu-mi privirea spre ea.
- Da, serios. Aveam si eu un fat-frumos cand eram de varsta ta. Il iubeam foarte mult, si el pe mine, sau.. asa am crezut. A fost dragoste la prima vedere. Inca imi este dor de acei ochii albastri - spuse zambind - . L-am iubit foarte mult si nu mi-am imaginat viata fara el. Era genul de baiat rau, acel baiat pe care ti-l doresti si mai mult. Ma facut sa uit de tot si sa ma distrez. Ma invatat sa iubesc, sa ma distrez. A fost cel pentru care m-am certat cu parinti, cel pentru care am indepartat toata familia, doar ca sa fiu cu el.. Am fost irevocabil si neconditionat indragostita de el, insa a venit ziua in care a trebuit sa plece. Da, sa plece. M-a parasit pur si simplu. Mi-a lasat un mesaj vocal. Iti dai seama, draga mea? Doar un mesaj prin care mi-a spus ca ii pare rau, ca ma va iubi mereu si vrea sa-l uit. Cum sa-l uit cand eu il iubeam asa tare? Cand era singura persoana care o vroiam langa mine, el plecase.
O priveam cum povesteste, cum pune atata suflet in tot ceea ce spune. Suferise foarte mult dupa plecarea acelui " fat-frumos", iar asta se vedea in ochii sai albastri ce erau plini de lacrimi.
- Imi pare rau ca ..
- Nu trebuie. Nu merita sa plangi pentru nimeni! Niciun baiat nu merita lacrimile tale, oricat de mult l-ai iubii. Daca a plecat inseamna ca nu el este alesul. Spuse zambindu-mi.
- Si daca il iubesc asa mult incat nu-l pot uita?
- Si daca lui nici macar nu-i pasa de lacrimile tale? In timp cel el isi reface viata, in timp ce el uita de tine in bratele alteia, tu plangi o viata intreaga. Merita?
Am tacut privind-o. Ea chiar trecuse prin asa ceva, chiar stia
sentimentul prin care treceam eu acum. Era foarte simpatica. Am continuat sa ii ascult povestea fiind fascinata de tot ce imi povestea, mai ales ca punea mult suflet in tot ceea ce povestea.
La cateva pareri pun continuarea.
