Partea XIV
*Din perspectiva lui Tayler *
O vreme frumoasa, calduroasa si placuta. O furtuna densa si ploioasa in sufletul meu. Dupa despartirea de Sara sufletul meu era numai asa. Nu ma asteptam ca ea sa fie femeia care sa ma puna "cu botul pe labe", dar evident m-am inselat. Eu o iubeam cu adevarat.
Imi facea bine cand ma plimbam cu motocicleta. Era un fel de alinare pentru zilele in care eram abatut si asta era una din acele zile, acele zile in care aveam nevoie de mama mea si tatal meu, acele zile in care aveam nevoie de alinarea mamei si de barbatia tatalui. Mi-as fi dorit ca ei sa mai traiasca si sa imi fie alaturi in zile ca acestea, dar nu se mai putea face nimic acum.
Am oprit in fata casei sale privind spre ea. Voiam sa intru, sa o vad, sa o sarut si sa plec, dar meritam dupa ce i-am facut? Merita sa incerc. Am pasit sfios spre usa casei sale si cand am ajuns in dreptul usi am sunat la sonerie asteptand sa vina.
Usa s-a deschis imediat aratandu-mi zambetul larg pe fata ei. Era fericita?
- Ce cauti tu aici? Intreba uimita de venirea mea.
- Am venit sa imi iau ce este al meu!
- Aici nu este nimic ce iti apartine.
- Ba da. Tu! Am spus privind-o in ochi.
- Eu sunt doar o aventura, ai uitat? Spuse zambind fals.
- Am venit sa imi cer scuze. Mi-am dat seama ca acum eu chiar te iubesc, ca pe tine te iubesc. Acele fete sunt doar o simpla aventura, nimic mai mult. Tu esti cea pe care o iubesc u adevarat, nu acele tarfe. Daca nu ma vei ierta, voi intelege, stiu ca nu merit dragostea ta.
Pentru cateva clipe m-a privit in ochi si apoi a spus acele cuvinte usturatoare, acele cuvinte ce imi rasun si acum in minte. Am privit in fata aducandu-mi aminte de rautatea ce mi-a daruit-o.
- Imi pare rau, dar este prea tarziu. Pentru mine nu ai fost nimic, o simpla aventura, cum iti place tie sa le numesti. Tot ce ai fost pentru mine a fost o inlocuire, i-ai tinut locul lui David. David este cel pe care il iubesc cu adevarat!
Acele cuvinte dureroase pe care le-a aplicat. Stiam ca mintea si ca incerca sa para tare in fata mea, dar nu-i iesea. Am preferat sa plec de tot, sa uite de mine, ii era mult mai bine fara mine, iar aceasta dragoste ce i-o purtam avea sa se termine odata cu plecarea mea din acest oras.
Am privit spre norii ce priveau "zambareti' spre mine. Viata avea sa mi se schimbe total, mai ales cand o aveam pe blonda aceasta ce stia sa ma faca cu adevarat fericit.
- Te gandesti la ea? Intreba privindu-ma.
Mi-am intors privirea spre ea si am privit-o. Era, intradevar, frumoasa. Oare sa ma fi indragostit de ea? Nu, nu era posibil. Ea trebuia sa fie o simpla aventura, nu trebuia sa fiu eu cel ce va ceda.
- Nu, nu la ea. Am spus zambind.
- Dar la cine? Intreba curioasa.
- La tine. I-am spus privind-o, pierzandu-ma in ochi sai.
Era si mai frumoasa cand zambea cu adevarat. Ochi ei verzi sclipeau de fericire, iar zambetul ei larg, perfect, te facea sa o adori si mai mult decat o faceai deja.
- La mine? Intreba surprinsa.
- Da, la tine. Am spus luand-o de mana.
Imi aplica un sarut scurt pe obraz si isi baga castile in urechi
adormind mai apoi pe melodia lenta ce ii rasuna in casti. Poate ca eu chiar o iubeam, poate Sara era doar o aluzie de a mea. "La dracu cu tine, Sara Roberts!" Am spus pentru mine. Aveam sa uit de tot de ea, de ea si zambetele ei, de ea si de partidele de sex, de ea si fericirea ce o aveam dupa ce pleca, de ea si vorbele ei dulci... De ea.
Fugi! Uita de amintirea cu ea! Uita de ea si dragostea ce i-o porti! Numai asa poti scapa din ghiarele dragostei! Numai fugind!
La cateva pareri pun continuarea♥
