Razbunare cumplita

Capitolul 2-Latura cea rea

×Perspectiva Esmeraldei×
Intr-o fractiune de secunda usa iese din balamale si 5 baieti de vreo 17-18 ani se apropie de mine.
-Bai Sebi ce bulangiu esti! De ce mi-ai scos usa din balamale? Vrei sa te pun sa mi-o platesti? spune un baiat inalt, slabut, cu parul blond si ochii verzi.
-Da ma pune-ma daca vrei, am bani! spune si celalalt, un baiat inalt, musculos, cu ochii albastri si parul saten.
-Tu cine esti, frumoaso? spune unul dintre ei pofticios.
-Taci ma ca sperii fata din prima! spune Sebi apropiindu-se de mine. Buna scumpete, eu sunt Sebi, cel cu care m-am certat adineauri e noul proprietar al vilei Louise, cel de langa el e Andrew iar cei din spatele lui sunt Albert si Robert.
-Ba da' Adi unde e? intreaba Robert.
-Nu stim ma, lasa-l pe ala acum. Noi acum discutam cu fata, deocamdata doar discutam! spune Louise cu un zambet ironic.
-Unde-s tatal si fratele meu Eddy? spun eu nedumerita.
-Taci, taci! continua Albert, un baiat gras, urat si cu cosuri pe față, iaccc...Sa vezi ce ne von distra noi toti acum cu tine, si vei uita de familia ta. Ne vei cauta zilnic!
-Gura, nenorocitule! tip eu si ii dau o palma.
-Ooo e si violenta tipa...spune Robert si imi trage si el o palma de cad pe podea.
-Ba prostule, nu asa se procedeaza cu fetele! spune Sebi si ma ridica de jos.
Cand dau sa plec de acolo, Sebi se aseaza in fața mea.
-Da-te din calea mea!
-Eu ma comport frumos cu tine si tu ce faci?
-Ce vreti de la mine? ...si in primul rand, cine sunteti voi?
-Ce mai conteaza? raspunde Louise.
Andrew ma ia in brate si ma strange tare.
-Hei, ia mainile de pe mine! tip eu. Gataa!! Lasati-ma in paceee!!!
×Perspectiva noului actor principal×
M-am pregatit destul de mult pt. petrecerea prietenului meu Louise. Imi pare bine pt. el ca si-a cumparat vila.Cand vor veni parintii lui din strainatate vor fi foarte multumiti. Pacat de vreme. Mereu cand ies pe afara trebuie sa-mi iau patinele ca sa nu cumva sa alunec si sa cad pe gheata aia tare.
Cand ma apropii de noua vila a lui Louise, aud multe tipete. Sigur se bat pe acolo cei 5 nebuni ai mei. Ciudat ca se aude si un glas de fata...
-Baieti, baieti! Ce se intampla acolo?
- Venim imediat la tine! striga Louise.
Peste 2 minute ies toti afara, dar fara patine. Louise tine in brate o fata frumoasa care tot il lovea incercand sa scape din bratele lui. Intr-o fractiune de secunda Louise o tranteste cu toata forta lui de gheata. Atat de tare incat se sparge gheata dedesuptul ei si ea cade in apa cea rece.
-Asa merita ea! spune Sebi ranjind.
Eu reactionez repede, sar in apa si caut disperat sa o scot de acolo. O gasesc la cativa metri adancime, o apuc de talie si o trag la suprafata.
-Vaii tu Adi...se pare ca te-ai indragostit de fata de la prima vedere! spune Louise razand.
-Taceti, javrelor!
-Am incercat sa...si ea n-a vrut, e prea salbatica. spune Albert.
-Taci, prostule! tipa Andrew.
-Voi nu mai sunteti prietenii mei! Si cu asta am plecat! tip eu nervos.
*****************
×Perspectiva Esmeraldei×
Deodata, nu stiu cum, deschid ochii. Simt cum totul se invarte in jurul meu. Tot corpul ma doare. Ridic o mana si observ ca este foarte julita, abia o mai am. Ridic un picior, si observ ca este bandajat, iar bandajul este patat de sange. Imi pun mana pe cap, si acolo simt un bandaj. Unde sunt oare? Cealalta mana a mea este in perfuzie. O smulg. Simt o usturatura in gat si cum sunt pe cale sa mor, dar totusi sar din pat. Fac doi pasi dar, neavand putere in mine, cad din picioare. Simt o senzatie de lesin si ochii mi se impaienjenesc de durere. Peste cateva secunde observ niste picioare apropiindu-se de mine, nestiind a cui sunt. Cineva ma apuca de talie si eu scot un chiot subtire. Ma aseaza, in pat, ma stropeste cu apa pe față si incep sa vad putin mai bine. Un baiat dragut, cu ochii caprui minunati si un par saten sclipicios, se uita la mine si imi zambeste fermecator.
-Esti bine? ma intreaba el curios.
-Mda...ma simt putin mai bine...spun eu si ii zambesc la loc.
-Cum te cheama? intreaba el cu o privire dulce.
-Esmeralda, pe tine?
-Adrian, mi se zice Adi.
-Unde ma aflu?
-La spital.
-Ce caut aici?
-Nu-ti amintesti? Stai putin sa-ti pun perfuzia.
In cateva secunde imi amintesc cum cei 5 baieti incercau sa ma lege de maini si de picioare cu un lant gros ca dupa sa-mi faca rau.
-Nuuu! Nu fa astaaa! Lasa-ma te roog!! Ai mila! Incep sa plang si sa ma impotrivesc lui Adi. Nu vroiam sa-mi puna perfuziile, ca imi aminteau clipele de cosmar prin care am trecut.
-Stai, stai, calmeaza-te! Eu nu vreau sa-ti fac rau!
-Lasati-ma! Toti vreti sa-mi faceti rau!
-Eu nu! Calmeaza-te te rog! spune el agitat.
.......................................................

VA URMA.