Razbunare cumplita

Capitolul 8-Tentativa de sinucidere

×Perspectiva lui Adi×
Esmeralda era foarte agitata, mi-e frica sa nu fi patit ceva asa ca ma indrept spre vila cat pot eu de repede. Bat cu pumnul in usa. Imi deschide Mary si observ ca ochii ei sunt umflati de plans.
-Imi pare rau, Mary...Condoleante!
-Mama s-a spanzurat iar Esmeralda a plecat de acasa cu un cutit in mana, sigur vrea sa-si faca ceva. Adi, ajuta-ma! Nu vreau sa pierd toate persoanele din viata mea!
-Nu, nu se va intampla asta! Esmeralda nu va pati nimic! Stii cumva unde s-ar duce ea?
-Da. Este un loc in oras unde apa nu ingheata niciodata. O iei spre dreapta unde dai de o intersectie. De acolo o iei printr-un drum lung si ingust. Cand drumul se termina, dai de o scara. Te urci pe ea si cobori de pe zid. Acolo este o balta cu apa rece. Acolo trebuie sa fie Esmeralda. E locul ei secret.

Imediat o iau pe unde mi-a zis Mary. Si da, in acel loc este Esmeralda. Sta cu spatele si plange cu un cutit in mana. Tresar cand vad va indreapta cutitul spre inima ei si spune in soapta ,,Adio, Adi...Sa nu uiti ca esti singurul baiat pe care l-am iubit cu adevarat toata viata mea."
-Nuu, Esmeralda! Nu fa astaa!! tip eu si sar de pe gard indreptandu-ma spre ea.
-Lasa-ma Adi, trebuie sa mor!
-Nu!
Ii smulg cutitul din mana si il arunc in balta aceea mare.
-De ce ai facut asta?
-Ce vina ai tu pentru cele intamplate?
-Eu sunt singura vinovata pentru tot! Daca nu existam, nu se mai intamplau astea!
-Niciodata sa nu mai spui o asemenea tampenie! Singura vinovata e Catrine, nu tu! Ai inteles?
-Si ea a murit...
-Stiu...
Se cuibareste in bratele mele si incepe sa planga. O imbratisez strans si apoi o sarut pe frunte. Observ ca e rece ca gheata de frig, nu s-a imbracat prea gros, ca ea avea tentativa de sinucidere. O incalzesc cu geaca mea si ii dau si fesul meu.
-Nu trebuia...
-Sttt...spun eu.
Ne privim unul in ochii celuilalt si o lacrima fierbinte i se scurge pe obrazul ei rosu ca focul dar i-o sterg si plecam de acolo.

Tot drumul m-am uitat numai la ea. Nu pot sa cred ca am ajuns sa ma indragostesc atat de tare de o copila. E mica dar totusi inseamna totul pentru mine.
De cand mi-am pierdut parintii si sora intr-un accident rutier, nu m-am mai simtit implinit alaturi de nimeni, pana a aparut ea.
-Ce ai patit?
-Nimic...mint eu.
-Atunci de ce iti curge o lacrima pe obraz?
Abia acum am observat ca sunt atat de emotionat incat o lacrima si-a facut aparitia...
-Hei...
-Aaa da...scuze...
-Spune-mi.
-Ma gandeam la parintii si sora mea...
-Ei unde sunt?
-In Cer...
-Aaa imi pare rau...cand s-a intamplat asta?
-Anul trecut intr-un accident rutier...tot pe 30 decembrie cat e azi...de aceea mi-a fost foarte frica sa nu te pierd si pe tine...
-Ce insemn eu pentru tine?
-In 4 zile m-ai facut sa te iubesc cum n-am reusit in toti acesti ani ai mei...Esti singura fata pe care o iubesc cu adevarat si o voi iubi mereu.
-Eu te iubesc enorm.
-Esti sigura?
-Ma copii?
-Vezi ca stii?

×Perspectiva Esmeraldei×
Radem amandoi si intram in casa. Cand intru...surpriza! Fratele meu e acolo pe canapea, dar nu vesel, ci trist. Cand il vad asa imi reamintesc de tatal meu si de doamna Catrine iar lacrimile imi inunda fața. Ma duc pe canapea si il imbratisez pe Eddy. Adi se aseaza pe un scaun. Marry sta intr-un colt si plange.

-Vanessa unde e? intreb eu.
-Saraca de ea a ramas traumatizata...incepuse sa arunce cu pahare in mine. M-am dus la Robert si am reusit sa dau de Eddy. I-am povestit tot si s-a intors acasa. Apoi am dus-o pe Vanessa la spitalul de boli mintale, a suferit un mare soc si isi va reveni greu, asa a spus medicul, va sta internata in spital cel putin doua luni.
-Aaa am inteles...cat e ceasul?
-23:57. Mai e putin pana la Revelion...
-Ce mai Revelion traim si joi...spun eu mahnita.
-Sora ta a vrut sa se sinucida, Eddy. spune Adi.
-Adi, taci! tip eu la el.
-E adevarat, sora? spune Eddy nervos.
-Mda...
Se ridica de pe canapea, ma trage in picioare si se uita urat la mine.
-Sora, o singura data sa mai aud asa ceva, si nu mai esti sora mea, ai inteles? M-ar durea dar, sinucigasii nu ajung in Rai. Si cu asta am incheiat. Gandeste-te bine. Noapte buna.
-Noapte buna. ii raspund eu sec.

-Adi, poti ramane aici sa dormi...la fel si de Anul Nou...ne esti un adevarat sprijin. ii spune Mary si ii ofera un zambet fermecator.
Am impresia ca Mary il place pe Adi...dar sper sa ma insel...
-Da Adi, ne-ai ajutat foarte mult, spun eu. In 4 zile m-ai salvat de 3 ori.
-Da...spune el zambindu-mi.
-Adi, e o camera libera langa cea a Esmeraldei, te poti duce acolo. spune Mary si ii zambeste iar.
-Da, multumesc. spune el politicos dar isi intoarce privirea spre mine.
-Cu placere. raspunde Mary.
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

VA URMA.

Pareri please? Si spuneti-mi daca se merita sa mai continui cartea. App: In poza de la Media e Mary, in urmatorul capitol, daca vreti sa continui cartea, voi pune o poza la Media cu Esmeralda. Va pup.