Razbunare cumplita

Capitolul 12-Gelozie

×Perspectiva Esmeraldei×
Ne ducem in graba la cabinetul de psihologie. Ne intampina o doamna draguta, satena cu ochii turcoaz si imbracata in maieu alb si blugi negri. Sigur ea este psiholoaga. Pare se treaba, doar pare. Aparentele inseala uneori. Are in jur de 20 de ani.
-Sunteti Esmeralda si Adi?
-Da! spun eu.
-Intrati!
Ne primeste in biroul sau, in tot acest timp uitandu-se si zambindu-i lui Adi. Desi e psiholoaga, pare mai de graba o catea in calduri.
-Domnisoara, in ce luna suntem?
-Ianuarie.
-Suferi de ceva, ai ceva pe inima?
-Nu. spun eu uitandu-ma la Adi.
-Adi, domnisoara nu are nimic, doar ca e indragostita. spune ea zambind.
-Aaa multumim...atunci putem pleca?
-Nu. Mie mi se pare ca tu ai avea ceva, dar trebuie sa te consult in privat. Esmeralda, poti sa pleci putin?
•Perspectiva lui Adi•
-Ce?! Esti incredibila! tipa Esmeralda si se ridica nervoasa.
-Te rog comporta-te frumos, esti in biroul meu! ii spune psiholoaga.
-Iar Adi e iubitul meu!
-Mi-am dat si eu seama! tipa psiholoaga la ea.
-Draga mea, te rog, calmeaza-te! Doamna vrea doar sa ma controleze, si te-a rugat in mod politicos sa pleci putin!
-Bine, nu ma mai intereseaza! Acum plec, si plec definitiv din cabinetul asta nenorocit!
Pleaca pe usa nervoasa.
-Decii, draga Adi, suferi sau ai suferit pe urma vreunui soc?
-Cam da...mi-am pierdut parintii si sora intr-un accident rutier.
-Cand?
-Anul trecut, pe 30 decembrie.
-Inca mai suferi de pe urma accidentului?
-Da dar, de cand am intalnit-o pe Esmeralda, suferinta e mai mica. O iubesc nespus de mult.
-Cati ani ziceai ca are?
-14.
-Si tu?
-17.
-O fata de 14 ani nu te poate satisface cum trebuie.
-Eu nu o vreau pentru asa ceva, o iubesc!
-Nu te mai minti singur...eu sunt singura persoana care iti poate alina suferinta. Stiu ca ma vrei. Se vede asta in ochii tai.
Se apropie tot mai mult de mine. Incepe sa ma mangaie pe tot corpul si se uita cu multa dorinta, vointa si curaj la mine. Ceea ce adoram eu la fosta iubire a mea, copila care mi-a rupt inima, Beatrice. Seamana izbititor cu ea, atat fizic, cat si moral. Stai...Beatrice face parte din trecut, eu o iubesc pe Esmeralda. Ce se intampla cu mine?
-Cum te cheama? o intreb eu ca fraierul.
-Beatrice.
-Ce?! Tu esti...?
-Da. Sunt chiar Beatrice a ta, iubire.
Isi da ochelarii jos si ceea ce vad ma uimeste. E chiar Beatrice, copila pe care am iubit-o din toata inima. Dar acum, cand o vad inaintea ochilor mei, numai simt nimic pentru ea. Poate ca iubirea mea pentru ea a fost doar o iluzie din copilarie...
-Cuum...cum ai ajuns psiholoaga? Esti de varsta Esmeraldei, dar arati ca o curva prostituata de 20 de ani!
-Da, poate arat ca o curva, insa amandoi stim ca doar eu te pot satisface.
Se apropie de mine si isi lipeste buzele de ale mele, tragandu-ma intr-un sarut pasional dar in acelasi timp criminal.
Ma apleaca pe birou si imi da camasa jos. Ma uit la ea si mi-o imaginez pe Esmeralda. Ii cuprind capul in mainile mele si incep sa o sarut salbatic.
Un zgomot puternic ma trezeste din al meu vis asasinal si realizez ca fiinta din bratele mele nu e copila mea mult dorita, ci tarfa care mi-a distrus viata. Esmeralda intra in birou cu lacrimi in ochi. Pe privirea ei se citea o durere de nedescris, de neimaginat.
-Cred ca esti constient ca din acest moment, m-ai pierdut.
Se indreapta cu pasi repezi spre iesire lasandu-ma in urma cu o mie de regrete.

In poza de la media e psiholoaga, mai nou vipera de Beatrice.

VA URMA.