Razbunare cumplita

Capitolul 27-Dezvaluiri dureroase

*Limbaj licentios!*
×Perspectiva Esmeraldei×
Am ajuns in camera iar Adi incepe sa ma sarute cu foc, dar cineva decide sa ne intrerupa si bate in usa.

-Ma scuzati daca am deranjat dar vreau sa discut ceva cu Esmeralda, daca se poate, intre patru ochi. spune Mary uitandu-se la Adi cu lacrimi in ochi.
-Da, bine. Va las sa vorbiti. spune Adi cam deranjat de vorbele spuse de Mary.
Indata ce iese din camera, Mary se apropie de mine si se prabuseste la pamant plangand in hohote.

-Ce s-a intamplat? De ce plangi, Mary? spun eu ingrijorata.
-Am vrut sa-ti spun mai de mult dar, n-am avut curajul... Totusi trebuie sa-ti spun, nu mai pot tine in mine...
-Spune odata!
-Il iubesc pe Adi si nu mai pot continua asa! De fiecare data cand va vad impreuna, mi se umple inima de durere, intelegi? Nu e vina ta nici a lui Adi, e doar vina mea! Am incercat sa-l uit dar n-am reusit. Ma voi muta in alt oras, macar sa nu va mai vad impreuna!
-Te rog, nu fa asta!
-E spre binele tuturor, Esmeralda!
-Ba nu! N-o lua in nume de rau dar, cu timpul il poti uita pe Adi...te pot ajuta si eu.

Iese nervoasa din camera si se indreapta spre baie. Se inchide si incepe sa planga.
-Mary, deschide-mi! Ce tot faci acolo?
-Ce se intampla? spune Adi ingrijorat fugind spre mine.
-Adi, te rog, sparge usa baii inainte sa se intample o catastrofa!
Adi se impinge puternic in usa si reuseste s-o sparga.

Ceea ce vedem ne face pe amandoi sa inlemnim. Siroaie de picaturi de sange curgeau din vena lui Mary, ceea ce reusise sa construiasca o balta rosie. Sta cu mana aplecata pe gresie si plange din toata inima. Ochii ei se intersecteaza catre a lui Adi, iar cu ultimele ei puteri, reuseste sa sara la gatul lui Adi si sa il imbratiseze, iar ultimele ei cuvinte fiind ,,Te iubesc, Adi, si te voi iubi si de pe Lumea Cealalta. Te voi pazi mereu si voi fi alaturi de tine, chiar de tu nu vei simti asta" inainte sa isi dea Duhul chiar in fața noastra.

Adi se sperie si incepe sa tipe ca descreeratul iar eu incep sa plang in hohote. Se afiseaza langa noi si Eddy, Michelle, Vanessa si Erick. Nu ne mai intreaba nimic, caci se observa foarte clar lama patata de sange de pe gresie. Chiar nu ma asteptam sa primesc o asemenea lovitura de la Dumnezeu. Mary nu merita o asemenea soarta, nu merita sa se indragosteasca de iubitul meu, ea merita un baiat s-o iubeasca din toata inima iar ea sa-i impartaseasca sentimentele, nu sa iubeasca o persoana a altcuiva iar acea persoana sa-si iubeasca partenera...

Se citeste si pe fața lui Adi cat de rau ii pare de intamplarea ce tocmai a avut loc...a tipat vreo jumatate de ora, iar pana sa se opreasca au venit si cativa vecini pe la noi sa vada ce s-a intamplat si au fost uimiti cand au vazut-o pe biata Mary moarta intr-un lac de sange. Am mai primit si cateva ,,Condoleante" dupa tot ceea ce am patit...Numai de asta nu aveam nevoie...

Incerc sa il iau in brate pe Adi dar se indeparteaza de mine si se duce in camera lui. Ma duc dupa el si intru cu lacrimi in ochi.

-Adi...
-Te rog, pleaca!
-Te rog, asculta-ma!
-Ce vrei? spune el intorcandu-se incruntat spre mine vazandu-se vizibila o lacrima.
-Cum adica ce vreau? De ce te comporti atat de distant față de mine?
-Cum ai vrea sa ma comport? Sora ta a murit din pricina mea!
-Ba nu e adevarat! Si pana la urma, e sora mea! Ca sa trec peste, ar trebui sa fii alaturi de mine sa ma sustii!
-Iubire...
-Niciun ,,iubire"! Nici sa nu-mi mai spui asa!
-Te rog! Te iubesc, Esmeralda!
-Daca ma iubeai, erai alaturi de mine!
-Pai si sunt! Ma vezi in alta casa? Sunt aici iubire, langa tine! spune el luandu-ma in brate iar eu incep sa ma inec printre lacrimi stergandu-ma mai apoi cu maneca bluzei lui.

-Urmatoarea zi-
*Dimineata*
Soarele straluceste peste geamurile mele, si datorita lui ma trezesc. Ma uit la ceas si observ ca e 2:30 P.M. Perfect. Am pierdut si toate orele de la scoala, si Adi nici macar nu e langa mine.