Razbunare cumplita

Capitolul 19-Cautarea

               ×Perspectiva Esmeraldei×
     Toti incepem sa radem de vocea caraghioasa a profei de romana. Toti am avut de dat niste explicatii dar in final ora s-a incheiat cu bine. Astazi a fost o zi norocoasa pentru mine, am luat un 9 la romana si un 10 la mate, in vreme ce Jasminne a luat un 10 la engleza iar Daimon un 4 la franceza. Vai de capul lui Jasminne...E indragostita de un asemenea baiat...
         Cum ajungem in casa ii vedem pe Eddy si Mary la masa.
   -Unde-i Adi? intreb eu.
   -Mai intai nu se zice ,,Buna ziua"?
   -Hai zi unde e Adi!
   -A plecat. raspunde Eddy sec.
   -Ce?! Undeee??
   -In Roma.
   -Cine i-a zis ca acea clinica e acolo?
   -Nimeni. Stia el. Mi-a povestit ca acolo au fost operati parintii si sora lui.
   -Si s-a dus singur sa se opereze?
   -Nu prea cred. Tare mi-e teama ca va face o prostie...
   -Hai sa mergem! ii spun eu lui Jasminne.
   -Nu mancam inainte?
   -Jasminne, te rog! N-avem timp de stat! E vorba despre Adi!
   -Da bine...Hai!
        Ne lasam ghiozdanele in camera si pornim la drum. Ne interesam de un MaxiTaxi turistic ce ne va duce pana acolo. In jumatate de ora porneste.
      Eu ma asez la geam si imi amintesc tot ceea ce s-a intamplat intre mine si Adi. Fara sa-mi dau seama niste lacrimi isi fac aparitia si mai apoi incep sa plang in hohote.
   -Te rog, Esmeralda... Numai plange, totul va fi bine!
   -Jasminne, tu n-ai cum sa intelegi! Si-a pierdut familia intr-un accident rutier, si nici macar nu sunt acum langa el sa-l consolez! Daca vrea sa-si ia viata?
   -Hai te rog, ce se intampla cu tine? Adi te are pe tine, o fata minunata, e suficient!
   -Da dar dimineata am fost rea cu el, acum regret asta!
   -Aici e vina ta ...
   -Stiu! As vrea acum sa fiu langa el, sa-l ating, sa-l imbratisez, sa-l sarut, sa ne iubim...spun eu cu lacrimi in ochi ce sunt pe cale sa se prelinga pe obrajii mei inflacarati.
   -Te inteleg...
   -Ce? N-ai cum! Eu sunt cu Adi, tu nu esti cu Daimon! E o mare diferenta!
   -Mda, ai dreptate...spune ea cu lacrimi in ochi.
   -Scuze...
   -Nu-i nimic!
         Intr-o ora ajungem la destinatie. Tot drumul n-am mai scos nici una nici un cuvant.
   -Haide ma...nu mai pune chiar orice la suflet!
   -Eu il iubesc mult pe Daimon si tu nu vrei sa intelegi!
   -Daimon e un drogat, un fumator motoriu si un alcoolic de prima clasa! A, e si afemeiat pe langa astea!
   -Stiu, stiu, stiu! Si nu-mi pasa! spune ea fugind dar se izbeste de un copac.    Auu! tipa ea.
   -Eu ii spun lui Daimon ca-l placi!
   -Il iubesc, nu-l plac! Si daca-i spui, nu mai ai ce discuta cu mine!
   -Bine, nu-i spun! Dar de ce tii secret?
   -Ii voi spune eu cand imi va cere inima! Acum urmeaza-ma, te voi duce la clinica, unde e posibil sa fie Adi, apoi voi pleca!
   -Bine, pleaca si tu! Pleaca ca toti ceilalti! spun eu cu lacrimi in ochi.
   -Nu plec, prieteno. Nu te parasesc. spune ea si ne imbratisam in semn de impacare.
      In 10 minute ajungem la clinica. I se zice clinica, dar arata mai mult ca un palat. Raman tablou cand vad ce mare e aceasta cladire.
   -In spatele clinicii se afla o gradina. Acolo e posibil sa se fi refugiat Adi. Am mai vazut pe acolo oameni deprimati.
   -Ok, hai sa mergem!
         Pasim cu mare atentie in acea gradina caci sunt multe urzici pe acolo si ma feresc sa nu-mi intre una in picior. Mai in colo observ o prapastie iar pe marginea prapastiei sta chiar Adi...si plange...
   -Adi! tip eu.
         Isi intoarce capul dar prefera sa ma ignore si inainteaza cu piciorul in prapastie.
   -Nu! Te rog, nu fa asta!
   -Esmeralda, te rog, pleaca!
   -Fara tine? Niciodata!
   -Vei fi nevoita sa faci asta, caci acum eu voi muri inghitit de prapastie!
   -De ce vrei sa-mi faci asta?
   -Aici mi-au murit persoanele iubite, iar tu dimineata mi-ai dat papucii!
   -N-am facut asa ceva! A fost doar o simpla cearta!
        Ma apropii de el iar el se apropie mai mult de prapastie.
   -Daca tu vei face asta, atunci eu voi face asta!
         Scot o lama din buzunar si imi fac o taietura adanca pe mana. Adi si Jasminne raman uimiti de ceea ce am putut face eu. Adi se apropie de mine, ma strange puternic in brate si incepe sa planga. Ma saruta pe frunte si ne privim unul pe altul plangand.
   -Sa numai faci asta niciodata, bine?
   -Bine.
   -Promiti?
   -Promit.

             VA URMA.
 
       In poza la media este lama si sangele Esmeraldei.

      Dragilor, am terminat si cu capitolul 19. Cum vi s-a parut? Capitolul 20 se va numi ,,Michelle si Eddy", veti vedea ce se va intampla si cu ei iar la media voi posta un colaj cu ei doi si sa-mi spuneti dupa aceea daca vreti sa-i las impreuna. Va pup si va doresc in continuare lectura placuta! O seara frumoasa va doresc!