Razbunare cumplita

Capitolul 7-Doua decese

×Perspectiva Esmeraldei×
-Din nefericire pentru tine, m-am intors.
Doamna Catrine a incercat sa-mi inchida usa in nas dar fața i s-a albit cand am pus piciorul in prag si am trantit usa peste ea.
Adi o impinge si intra nervos in casa. Mary trece pe acolo si tipa cand il vede pe Adi.
-Tu cine mai esti? il intreaba ea.
-El este cel care m-a salvat! spun eu si intru inauntru.
Mary tresare la aparitia mea si un zambet i de asterne pe buze.
-Esmeralda? Nici nu stii cat ma bucur ca traiesti!
Se apropie de mine si ma imbratiseaza.
-Ce se intampla acolo? spune tata de la etaj si coboara pe scari.
Cand ma vede ochii i se impaienjenesc de lacrimi, i se duc pe spate si lesina cazand 7 trepte pe scari si lovindu-se grav la cap.
-Tataa! tip eu si fug la el.
Il imbratisez si incep sa plang.
-Rezista, tata!
Langa mine mi se alatura Mary tipand si plangand.
-Ce se intampla acolo? se aude vocea Vanessei si iese din camera.
-Esmeralda, in viata? Si ce i-ai facut tatei? tipa Vanessa si se indreapta spre mine.
-Totul e din cauza ta, nemernico! tipa plangand doamna Catrine.
-Tot mai aveti tupeu? o intreaba Adi. Stiu tot ce ati facut, l-ati pus pe Robert s-o ucida. Dar discutam mai tarziu. Acum sa sun la 112.
-Nu mai avem cablu telefonic! spune Mary.
-Atunci ma voi duce cu domnul Fernando la spital. Noroc ca in Lamborghini, masina care am parcat-o la intrare in oras aveam si o trotineta care acum e in fața vilei. Il voi aseza pe domnul Fernando in spate unde e o perna si o patura.
-Ok, du-te repede! ii spun eu.
Il ia pe tata si porneste repede spre spital.
-Unde e Eddy? o intreb eu pe Mary.
-Cand ne-a mintit mama ca ai murit, a plecat de acasa... si se uita urat la doamna Catrine.
-Stii unde e?
-Nu.
Doamna Catrine se apropie de mine si ma loveste puternic.
-De ce trebuia sa te intorci? Pramatie!
Mary se ridica si o impinge cu sila.
-Cum indraznesti tu sa o impingi pe mama ta pt un nimeni?
-In primul rand, Esmeralda nu e un nimeni.
In al doilea rand, meriti.
In al treilea rand, te reneg! Pentru mine numai existi! tipa Mary la ea.
O loveste si pe ea.
-Mama, termina! spune Vanessa. Hai in camera ta, sa te linistesti.
*****

-Nu pot sa cred ca o persoana atat de rea mi-a dat nastere...spune Mary cu lacrimi in ochi.
-Hai sa nu ne mai gandim la asta acum. De unde putem face rost de telefon sa aflam ce s-a intamplat cu tata? intreb eu.
-Haide la niste vecini sa-i rugam sa ne ajute.
-Da...
Ne imbracam, coboram si ne ducem vizavi la niste vecini.
Eu sun la sonerie.
-Vorbesti tu, da? ii spun eu lui Mary.
-Nu, tu.
-Ba tu!
-Ba tuu, te rog!
-Bine fie, eu.
Peste cateva secunde deschide usa Robert, cel care trebuia sa ma rapeasca si sa ma omoare. La vederea lui, pielea mi se face de gaina.
-A venit prada la vanator...spune el razand ironic.
-Avem nevoie de ajutorul tau...spun eu inghitind in sec.
-I-auzi. Spune.
-Te rog, da-mi voie sa sun la spital, Adi e acolo cu tatal meu care e pe cale sa moara.
-Bine, te ajut, si asa imi placi, doamna Catrine ma dezgusta. Tipa de langa tine cine-i?
-Sora mea. Hai da-mi telefonul!
-Ok baby...spune el cu un zambet pervers.
°°°°°°

-Alo!
-Alo! 112.
-Contactati-ma cu spitalul nr. 7.
-Imediat.
-Spuneti, doamna.
-Vreau sa vorbesc cu Adrian Anderson, care e cu pacientul Fernando Cavalierri, Fernando fiind tatal meu.
-Imediat.
-Alo!
-Adi! Spune-mi ce s-a intamplat cu tata!
-Paii...
-Spune te rog!
-Esmeralda...tatal tau...
-Zii!
-A...murit...
-Nuu! Nu se poatee! incep eu sa tip si de agitata inchid telefonul.
-Ce s-a intamplat? De ce plangi? intreaba Mary.
-Tata a murit!
Ea se albeste la față si i se face rau.
-Hai acasa!
Ne ducem acasa in camera ei.
-Odihneste-te! spun eu si deodata se aud niste tipete din pod.
Ne ducem acolo si o observam pe Vanessa traumatizata si pe doamna Catrine spanzurata cu o funie. A murit si ea. Din cauza mea.
................................

VA URMA.