Razbunare cumplita

Capitolul 10-In vacanta la ski

  ×Perspectiva Esmeraldei×
   -Surpriza!

   -Haide spune!
   -Nu!

   -Bine, m-am suparat.

   -Ok.

       Si iese nervos din camera. Nu inteleg ce e cu comportamentul lui...
    
22:00
   -Fa-ti bagajele! spune Adi intrand in camera mea.

   -Ce?

   -Plecam in vacanta la ski.

   -Ok.

     Imi fac bagajele si plecam amandoi fara sa scoatem un cuvant. Suntem mai distanti unul de celalalt, parca am fi doi straini. Si nu ne mai tinem de mana pe strada, stam la 1m distanta.

   -Mai avem putin pana la aeroport. spune el peste 10 minute de tacere.

   -De ce te porti asa?

   -Cum ma port?

   -Esti mai distant.

   -Nu e adevarat.

     Dupa iar nu mai scoate nici un cuvant pana la aeroport.

   -Daca stiam ca te vei purta asa, nu mai veneam! Regret nespus acest lucru! tip eu nervoasa.

       Incerc sa plec dar cand fac cativa pasi ma ia si ma trage inapoi.

   -Stai departe de inima mea. spune el in soapta.

   -Nu te mai inteleg. Esti un nenorocit! tip eu cu lacrimi in ochi si ma indepartez de el cu pasi mici. Langa mine observ copii care merg cu trotinete mici. Ma urc pe una si plec rapid de langa Adi. El o ia la fuga dupa mine dar nu poate tine pasul cu trotineta.

   Deodata se impiedica si cade cu capul de gheata. Eu sar de pe trotineta si fug spre el.

   -Esti bine?

   -Mda...doar ca imi curge putin sange din crestetul capului.

   -Da-mi sa vad!   Vaii...hai la spital!

   -Nu, nu e nevoie. Hai inapoi la aeroport, sa nu pierdem avionul...

   -Da...

      Peste 10 minute aterizeaza avionul la aeroport si ne urcam in el.Ne asezam pe al doilea rand de locuri, eu la geam, Adi langa mine.

  -Tot nu mi-ai spus unde ne ducem.

   -In Romania, mai exact in orasul Brasov.
 
   -Am auzit de tara asta...

   -Noi vom schia pe Drumul Rosu, e cel mai palpitant drum de a schia...

   -Te invat eu...

   -Ok...am inca o intrebare.

   -Spune.

   -De ce mi-ai spus sa stau departe de inima ta?

   -Ce mai zici?

   -Nu schimba subiectul! Spune-mi!

   -Paii esti o copila, si te iubesc prea mult...

   -Si care-i problema?

   -Copilele nu stiu sa iubeasca!

   -Esti un fraier daca crezi asta. Defapt copilele iubesc cel mai mult, ca sa stii si tu.

   -Cum zici tu...

   -Te iubesc, bai fraiere! Esti tot ceea ce imi doresc! tip eu si toata lumea se holbeaza la mine.

   -Si eu te iubesc, iubito. spune el sec.

      Avionul porneste si noi ne oprim din vorbit.

   -E prima data cand calatoresc cu avionul! spun eu speriata.

   -Nu te speria, stai calma, nu se intampla nimic.

   -Stiu...cam cat dureaza drumul?

   -2 ore.

   -Aaa nu-i mult...
 
   -Nu...

     *Peste 2 ore*
           •Perspectiva lui Adi•
  Avionul aterizeaza. Micuta taifun se tot uita urat la mine, neavand habar cat de mult o iubesc.

   -Vreau sa imi raspunzi sincer la o intrebare. spune ea.

   -Spune.

   -Ma iubesti sau nu? Raspunde sincer. Nu ma supar indiferent de raspuns. Iti promit.

   -Te iubesc, nebuno. Normal ca te iubesc, hai sa coboram din avion si dupa vorbim mai mult.

   -Da...

     Dupa ce coboram o iau in brate si o sarut de fata cu toata lumea.

   -Stai, se uita toti la noi!

   -Si ce daca? Esti iubita mea!

   -Ba nu, nu m-ai intrebat inca daca vreau sa fiu.

   -Te intreb acum: Vrei sa fii iubita mea?

   -Da, normal ca vreau!

     Ma imbratiseaza iar eu o trag intr-un sarut pasional.

   -Unde suntem si unde mergem?

   -Suntem la intrarea in Brasov si mergem spre hotelul Astra.

   -Mergem pe jos?

   -Nu. Vine un taxiu sa ne ia.

   -Aaa...e foarte frumos aici! Si cata zapada! E prima data cand vad zapada real!

   Se apleaca si atinge zapada.

   -Vaiii, ce rece e!

   -Da, stiu. Am mai fost in Brasov.
 
        Deodata Esmeralda ia in palma o gramada de zapada si mi-o arunca in fata. Rade de mine si fuge dar ii arunc un bulgar in piept.

    Aluneca pe zapada dar inainte sa cada o prind de mijloc. Timp de un minut stam aplecati si nemiscati uitandu-ne unul la celalalt.

    Ma aplec peste ea si ne rostogolim pe gheata si ajungem pe un morman de zapada. Ne sarutam salbatic timp de cateva secunde pana auzim zgomotul unei masini.

   -Hai ca a venit taxiul! ii spun eu.
       
      Ne ridicam si ne urcam in taxiu.
        In 15 minute ajungem la hotelul Astra.

           *Peste 15 minute*
   -Cate camere are apartamentul nostru? ma intreaba ea.

    -Una singura si mare, o baie, o bucatarie si atat.
 
     -Dar...

     -Stai calma, stii ca sunt cuminte.

     -Da, stiu...

     -Hai sa ne lasam bagajele in camera, dupa ne ducem la ski.

     -Bine.

        ~Perspectiva Esmeraldei~
   In sfarsit iubesc cu adevarat un baiat, ma iubeste si el pe mine, suntem impreuna, fericiti. Am tot ce mi-am putut dori vreodata, oare ce ar putea sa-mi strice fericirea? Oare vocea doamnei Catrine a fost doar imaginatia mea, sau a fost reala? Sper ca mi s-a parut si totul va fi bine, asa cum imi doresc.

     In poza la media e Adi.

            VA URMA.