Capitolul 4-Rapirea

132 25 2
                                    

×Perspectiva lui Adi×
-Eu voi ramane aici la spital in caz ca aveti nevoie de ceva.
-Adi, daca vrei te poti duce la tine acasa. Ne-ai ajutat mult.
-Nu, Eddy. Raman aici.
-Ok cum vrei tu.
-Sa fii cuminte Esme, da?
-Normal Adi!
-Bine, eu ma duc sa ma plimb pe langa spital.
-Ok, pe mai tarziu.
Cat de frumoasa si dulce poate fi Esmeralda...dar in acelasi timp atat de incapatanata...e doar o copila, nu inteleg de ce gandul imi este doar la ea...anul trecut am fost tot cu o copila de varsta ei, si m-a dezamagit. Trebuie sa-mi caut o fata de varsta mea, matura si cu capul pe umeri. Nu mai vreau copile in viata mea. Nu. Nu se poate. Trebuie s-o uit.
Ma mai plimb eu 20 minute facand ocolul strazii si dupa intru din nou in spital.
Eddy sta pe holul spitalului. Oare ce-o face motata aia mica in salon? Ma duc in salon. Esmeralda se plimba in stanga si in dreapta salonului rosie de nervi. Oare e in aceeasi situatie ca mine? Oare si ea s-a indragostit de mine?
-Ce s-a intamplat? o intreb eu calm.
Ea isi intoarce privirea la mine dar nu imi raspunde.
-Ce s-a intamplat? o intreb eu din nou.
Nici acum nu-mi raspunde.
-Esti surda sau indragostita? o intreb eu surazand.
-Tu chiar intentionezi sa faci monolog? ma intreaba cu un ton mai puternic.
-Pai odata ce mi-ai raspuns, se numeste dialog, nu monolog! ii spun eu.
-Gata, nu iti mai raspund.
-De ce te comporti asa cu mine?
-Adica, ce treaba avem unul cu celalalt ca sa ma comport mai frumos?
-Eu te-am salvat de la moarte, nerecunoscatoareo!
-Si ce? Pentru acest fapt trebuie sa te tolerez toata viata pe capul meu?
-Adica eu sunt un chin pentru tine?
-Da!
-Bine, atunci voi pleca, ramas-bun!
-Nu am zis asta...
-Ba fix asta ai zis!
-Nu!
-Ba da! Acum lasa-ma!
Trantesc usa nervos si ies din salon.
-Ce s-a intamplat? ma intreaba Eddy.
-Sora ta a fost nerusinata cu mine!
-Nu cred!
Deodata Esmeralda iese din salon.
-Nu pleca!
-Dar tu m-ai gonit!
-E adevarat, sora?
-Iarta-ma, Adi...n-am vrut sa zic asta!
-Ba da, ai spus din inima!
-Ba nu!
Eu incerc sa plec dar ea vine si ma trage de mana.
-Nu fa asta, ca apoi, poate vei regreta.
Dupa aceste cuvinte se uita fix cu ochisorii ei verzi inspre mine. Ma abtin sa nu plang. Cum poate o persoana sa iti dea atata putere dar in acelasi timp sa fie singura ta slabiciune?
-Bine, raman.ii spun eu dar serios.
-Sora, ce se intampla cu tine? De ce te comporti atat de urat cu Adi? Tu stii cine e baiatul asta?
-Cine?
-Baiatul care ne-a ajutat sa ne cumparam noua vila, ca doar ti-am povestit ca avem o noua vila si mama ne-a mintit ca esti la locul tau secret.
-Da...
-Asa il rasplatesti pe Adi? Mai ales ca te-a salvat de la moarte...chiar trebuie sa te educ la varsta asta?
-Gata! Lasati-ma! tipa ea si se duce in salonul ei.
********************

Peste 3 zile

-Adi, deci iti multumim amandoi pentru tot ce a facut pana acum. De Revelion te invitam la noi acasa sa petrecem.
-Da multumesc, voi veni, desigur. Sa ai grija de sora ta, sa nu mai pateasca vreun accident. Oricum, e destul de puternica pentru organismul ei. Alta fata in locul ei ar fi stat in spital doua saptamani dupa tot ce a patit.
-Da...motata mea e puternica. Bine Adi...ne vedem de Revelion.
-Da...la revedere!
-Pe curand!

×Perspectiva Esmeraldei×
*Peste 2 minute*
-Eddy...
-Zi.
-Baiatul asta, Adi...
-Ce-i cu el?
-E cuminte?
-Nu prea. De ce intrebi?
-Eii, am intrebat si eu asa...
-Ok.
Peste 15 minute ajungem acasa.
-Mama, cum ai putut face una ca asta? tipa Eddy.
-Ce am facut? intreaba doamna Caty.
-Nu te preface!
-Ce?
-Ne-ai mintit! Pt. asta nu te iert! Uite-o pe Esmeralda in ce hal e! Si asa, esti proasta rau. Daca nu aparea si te depista politia, intrai la inchisoare!
-Prefer inchisoare decat sa mai traiesc cu ea in casa!
-Unde e dormitorul meu? intreb eu.
-Sus la etaj in stanga! tipa doamna Caty.
Ma duc rapid in el.

Toata ziua stau in pat si plang. M-am saturat sa fiu tratata in halul asta, de parca nu as insemna nimic. Ma uit la ceas si e ora 22:00. Trebuie sa ma culc.

In cateva minute incep sa vad diferite luminite colorate, iar patura de pe mine se transforma in gheata de afara.
Eu stau intinsa pe gheata. Dintr-odata Adi apare si se indreapta catre mine. Ma intreaba ce am patit, dar acest vis frumos se transforma rapid intr-un cosmar. Cineva ma apeasa puternic pe gura. Ma trezesc si observ o silueta, dar nu apuc sa tip ca acea silueata pune praf de adormit pe o batista si mi-l pulbera in gura. Intru intr-un somn adanc.
....................................


Terminand cu capitolul asta s-a dus si toata plictiseala. Incepand cu capitolul 5 numit ,,Sechestrarea" incepe adevarata desfasurare a actiunii acestei carti. Sper sa va placa si astept cu placere sa imi cititi si celelalte capitole care le voi posta la aceasta carte.
O seara placuta!

Razbunare cumplitaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum