Capitolul 29-E obsedat sau...?!

62 6 3
                                    

*Limbaj licentios!*

•Perspectiva lui Adi•

Indata ce ajungem la mine acasa, scumpa mea Esmeralda incepe sa isi dea hainele jos iar eu o privesc putin cam pofticios.

-Nu te mai uita asa! imi spune ea timida.

-De ce, ti-e jena de mine? spun eu muscandu-mi buza cand sutienul ei ajunge la podea si ramane cu ,,baloanele" la vedere.

-Daca iti mai musti buza aia, o sa-ti iasa sange din ea! spune Esme facand pasi spre dus.

-N-as mai face asta daca tu n-ai mai face trafic de frumusete! ii spun eu apropiindu-ma de ea si sarutand-o cu foc.

-Ce faci?! ma intreaba ea mirata cand mana mea ajunge pe unul din sanii ei.

-Bine fac, tu? ii raspund eu ciupind-o de posterior.

-Au! tipa ea.

-Ce faci?!

-Ma imiti?

-Ma imiti?

-Gataaa!!

-Gataaa!!

-Bine, nu mai ai ce vorbi cu mine! spune ea intrand in dus.

Ma dezbrac rapid si intru peste ea.

-Iesi de aici, nu-i frumos! ma atentioneaza ea.

-Si daca nu vreau, ce-o sa se intample?

-Te urasc!

-Si eu te iubesc.

O imbratisez iar ea tresare cand abdomenul meu rece se lipeste de pieptul ei frumos creat.

Brusc rupe imbratisarea si incepe sa ma mangaie privindu-ma dragostos. Sare pe mine ca o leoaica, nativa ei si incepe sa ma sarute salbatic. Unghiile ei se infing in carnea mea iar eu gem de durere. Incepe sa ma zgarie iar eu preiau controlul la sarut.

-Te iubesc mult! imi spune ea incepand sa se joace cu muschii mei abdominali.

-Si eu te iubesc mult, chiar mai mult ca tine.

-Mai mult ca mine nimeni nu poate. Ai sa vezi.

-Dragostea mea, poate oricine te-ar parasi, dar eu n-as face asta niciodata.

-Garantezi?

-Da. Te iubesc prea mult ca sa ma pot detasa de tine.

-Offf...

-Ce s-a intamplat?

-Mi-am amintit...

-Ce ti-ai amintit, iubito?

Brusc a inceput sa planga si era cat pe ce sa faca contact cu gresia, dar am prins-o in brate la timp. O scot din baie si o infasor intr-un prosop.

-Acum iubire, te rog sa-mi povestesti totul! o rog eu.

-Lasa, iubire...

-Spune-mi!

-Bine... Mi-am amintit ce mi-a spus stafia doamnei Catrine...ca in momentul in care vei implini 17 ani, tu ma vei parasi, si apoi...

-Apoi...??

-Vei muri, Doamne fereste!

Dupa aceste cuvinte incepe iar sa planga in hohote.

-Linisteste-te, iubire ... ii spun eu imbratisand-o.

Razbunare cumplitaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum