Razbunare cumplita

Capitolul 28-Gelozie

*Perspectiva lui Adi*

-Si...?? spun eu ingrijorat.

-Traieste, insa s-a ales cu o moarte clinica, traieste doar datorita aparatelor artificiale, si ni s-a mai spus ca s-ar putea trezi oricand...azi, maine, peste o saptamana, o luna, un an, cativa ani sau...

-Sau...??

-Deloc...

-Ce s-a intamplat?? spune Esme a mea ingrijorata.

-Daca s-ar trezi, ce s-ar intampla? Ar fi sanatoasa?

-Nu...s-ar alege cu o leucemie si ar fi nevoie urgenta de o operatie...schimbare de celule stem...aceasta se face in Madrid si costa 120.000 de euro...

-Poftim?? Nu se poatee...

-Ba da...

-Ce se intampla?? intreaba Esmeralda din ce in ce mai ingrijorata.

-Hai ca inchid sa-i povestesc si Esmeraldei, venim indata la spital. Pe curand.

-Decii...?

-Sora ta n-a murit, e in moarte clinica, hai la spital sa aflam mai multe.

-Da!

Ajungem la spital, Eddy ne povesteste tot si mai aflam si informatii suplimentare de la doctor. Pe fața iubirii mele Esmeralda se citeste tristete, dar in acelasi timp si un strop de speranta. Ea e o persoana optimista, speranta ei nu moare niciodata, acest lucru ma atrage cel mai mult la ea. E o persoana minunata, aparatia ei mi-a luminat inima si mi-a schimbat viata in bine. Sper ca dragostea noastra sa nu aiba un sfarsit si sa infloreasca in fiecare an tot mai mare si frumoasa.
Dragostea mea imi sare in brate si ne imbratisam strans, avand amandoi speranta ca Mary se va trezi din moartea ei clinica. Mai ales sa stiu ca e din vina mea, o am mereu pe constiinta. Trebuie sa-si revina, sa mi se ia bolovanul de pe constiinta.

×Perspectiva Esmeraldei×

Stam la spital cateva ore apoi hotaram si eu si Adi sa plecam de la spital acasa la mine, unde se afla si cei doi dusmanosi, Vanessa si Erick. Nu stiu daca este adevarat sau face parte doar din imaginatia mea, dar am impresia ca cei doi se plac. Poate o fi asa, nu mai e prea mult pana la nunta lor si au in pantec un copil impreuna. Merita sa se iubeasca.

Cat despre mine si Adi, nu se pune problema despre iubire. Ne iubim cat 100, doar ca iubirea noastra este cu suisuri si coborasuri. Astazi ne intelegem bine, maine numai. Inteleg ca asa e dragostea, dar urasc sa ma cert cu el. Simt ca mi se umple inima de durere, parca cineva mi-ar patrunde cu un cutit in inima, sau uneori mai rau, cu cea mai mare si ascutita sabie cunoscuta pana in zilele noastre.

In fine. Ajungem acasa si acolo o gasim pe Vanessa plangand in living. Ma apropii de ea si o imbratisez.

-Ce s-a intamplat? De ce plangi? ii spun eu calma.

-M-am certat cu Erick pe seama iubirii, i-am spus ca sunt confuza in legatura cu sentimentele mele pentru el, cand defapt sunt sigura ca il iubesc, iar el s-a enervat si a spus ca de ce m-am daruit lui daca nu sunt sigura ca-l iubesc, si a mai continuat cu rautate si a zis ca el nici macar nu ma iubeste...eu am spus ca din partea mea se poate duce si la curve, s-a indreptat spre usa si cand l-am intrebat unde se duce a zis ca se duce la curve...Draga mea sora, acum ce fac? A spus ca nu ma iubeste, si pe de alta parte a zis ca se duce si la curve...Eu ce fac? Daca s-a dus la tarfe eu mor!

-Offf, cred ca a zis-o la nervi, nu-i asa Adi?

-Da...si eu m-am mai certat cu Esmeralda, sa stii Vanessa, dar iubirea a ramas la fel si n-as insela-o niciodata, mai ales cu niste tarfe. spune Adi zambind dragostos la mine.