Love Addiction

23.Spital

...

Sunt de patru ore la spitalul asta nenorocit, si nici o veste. Stau pe scaunul care e fata in fata cu salonul unde Demi e inca in operatie, si plang. Am stricat totul. A aflat, si nu intr-un mod tocmai placut.Dar trebuia.... trebuia sa afle, odata si odata. Si acum mai mult ca sigur crede ca am  folosit-o. Nu stie ca eu chiar o iubesc. Baietii si fetele, stau langa mine. Baietii incearca sa ma consoleze, fara reusita, iar fetele plang. Exact cand imi ridic capul, doctorul iese din salonul de operatii.

-Buna ziua! spune el calm.

-Cum e Demi? E bine? Va rog spuneti-mi ca e bine. spun eu disperat.

-Operatia a decurs destul de bine. Sper doar ca pe parcurs sa nu apara complicatii. Are coasta rupta si mana dizlogata, cele mai grave, iar zgarieturile si vanataile sunt o nimica toata. Apropo, stiati ca are taieturi pe abdomen? Si nu sunt de la accident, sunt vechi, sunt cicatrici.

-Poftim? Habar nu aveam ca are taieturi pe abdomen.

-In fine..Nu e nimic grav
Aveti grija. Acum e in coma. Trebuie sa asteptam sa se trezeasca. Puteti sa o vedeti, dar mai incolo.

-Ok, multumesc mult, doctore! spun si ii bag in buzunar ceva bani.

Sper sa se faca bine. Sa se trezeasca, sa ne impacam, si sa mergem acasa. Dar... dar ce sunt cu taieturile alea pe abdomenul ei? A spus ca nu sunt recente..... Eu nu am lame in baie. Doar intr-un dulap , pe care nu avea cum sa-l gaseasca. Probabil ca se taia cand era in N.Y. Oricum asta e alta problema. Acum trebuie doar sa ma ierte. Si sa fim iar impreuna.

Astept o jumatate de ora, dupa care o asistenta de varsta mijlocie, imi da acordul sa intru la Demi in salon. Am intrat singur, pentru ca ceilalti au spus ca vor intra dupa ce ies eu.Demi era intinsa pe micul pat din salon. Era conectata la mai multe aparate.Am inceput sa plang dintr-o data. M-am asezat pe o portiune mica de pat. I-am luat mana in mana mea, si I-am spus, tot daca stiu ca nu ma auzea:

-Iubita mea, te rog, te rog trezeste-te. Am nevoie de tine.Imi pare asa rau. Stiu, ca am gresit mult.. Trebuia sa-ti zic despre tatal tau, dar nu am putut, stiam ca te voi pierde.Te rog nu ma lasa si tu. Te iubesc mult. termin de spus micul meu discurs, pe care mi l-am spus mie, practic, pentru ca ea nu ma aude. Simt ca misca degetele in mana mea. Incepe sa isi deschida ochii incet. Se vedea pe fata ei ca e confuza, iar cand ma vede se stramba.

-Cine esti? Unde sunt? Ce se intampla? intreaba ea usor.

-Stai... Tu nu iti aduci aminte nimic? intreb eu speriat.

-Nu. spune ea incet, iar eu am fugit direct la doctor. Il gasesc si ii spun ce s-a intamplat. Am intrat in salon, iar Demi bea un pahar cu apa.

 DEMI P.O.V.

Ma trezesc incet, deoarece auzeam o persoana care vorbea. Nu intelegeam foarte bine ce spunea. Am deschis ochii usor, si am vazut o camera alba. Am intors putin capul si am vazut un baiat pe care nu-mi aduc sa-l cunosc.

-Cine esti? Unde sunt? Ce se intampla? il intreb eu usor pe baiatul care ma tinea de mana, si plangea..?

-Stai...Tu nu iti aduci aminte nimic?intreaba el, cu o fata confuza si..speriata.

-Nu. spun eu incet.In secunda urmatoare, baiatul iese repede din salon.Imi era sete. Am vazut un pahar cu apa pe mica masuta de langa patul meu. L-am luat si l-am baut , cand pe usa intra baiatul ala, si cu un doctor. Cand doctorul ma vede, imi zambeste usor si spune:

-Buna Demi, cum te simti?Iti aduci aminte ce s-a intamplat?

-Urmm...Buna ziua, d-le doctor. Ma simt bine, dar nu imi aduc aminte nimic.

-Ai amnezie. Va trebui ca prietenii tai sa-ti povesteasca lucruri despre tine, si asa, incetul cu incetul iti vei aminti. Nu iti fa griji.Apropo, ma bucur foarte mult ca ai iesit din coma asa de repede. E ciudat, dar e bine. In cateva zile poti pleca, daca nu vor aparea probleme. 

-Aha, bine. Multumesc mult d-le doctor.

-Nu ai pentru ce. Acum vreau sa te odihnesti. spune si pleaca. Harry vine si se asaza pe patul meu. Imi zambeste si pe usa intra , doua fete si patru baieti. Vin toti si ma imbratiseaza. Ma intreaba ce fac, si lucruri obisnuite.

-Povestiti-mi despre mine va rog. le spun eu.

-Pai....... incepe Harry sa povesteasca, spunandu-mi despre tatal meu, cum ne-am cunoscut etc.

HARRY P.O.V.

...

-E bine ca I-ai spus adevarul, Harry. imi spune Liam, acum isi poate aduce mai repede aminte. Sunt pe hol, cu baietii si fetele, pentru ca Demi are nevoie de somn.I-am spus lui Demi adevarul, si a spus ca ma uraste. Si cand e amnezica ma uraste, deci e clar.

Sper sa ma ierte.

...