Love Addiction

31.Sinuciderea

HARRY P.O.V.

Ma asez pe pat langa Demi. Dusul m-a relaxat putin inainte sa vorbesc cu ea.Trebuie sa stiu daca e bine.
Oamenii aia sunt niste idioti. Au crezut ca daca le va rapi pe fete le vom da datoria aia. Sunt niste fatalai, care se cred smecheri. Oricum am terminat-o cu ei, acum.sunt morti..Trebuia sa facem asta odata si odata.Ne calca pe nervi.Nu voiam ca Demi sa vada asta, dar nu aveam alta alternativa.
Trebuie sa ii spun si despre tatal ei .Asta e cea mai grea parte.

-Demi..Esti bine? Intreb si incep sa-i mangai obrazul cu degetul meu mare.Ea nu se fereste si continui sa o mangai uitandu-ma la ochii ei rosii.

-Nu stiu.

-Ti-au facut ceva?

-Nu. Doar ne-au târât in celula aia si ne spunea ca ne va omori pe noi si pe voi.

-Nu sunt in stare de asa ceva. Ai vazut si tu cat de repede i-am omorat. Spun si o observ pe Demi cum devine putin speriata.
Rahat. -Scuze Demi.Chiar imi pare rau ca ai vazut scena aia.Nu voiam sa se intample in fata ta.Dar chiar trebuiau omorati.

-Inteleg.Doar ca e dureros sa vad cum voi omorati oameni.Nu sunt obisnuita cu pistoale si impuscaturi si nici nu vreau sa ma obisnuiesc.

-Nici nu trebuie.Promit ca nu vei mai asista la vreo crima. Spun si ea doar aproba din cap.

DEMI P.O.V

Sunt speriata.Confuza.Terifiata. Niste sentimente pe care nu le pot opri. Harry a omorat o persoana in fata mea. Nu il cunosc pe tip, poate ca este...era rau, dar nimeni nu trebuie sa moara.Dar poate chiar merita?
M-a rapit pe mine si fete si cine stie ce voia sa faca cu noi?

-Trebuie sa iti spun ceva. Spune Harry dintr-o data dupa cateva minute de tacere.

-Um..spune. ii spun eu timid.

-Mi-e frica.Nu o sa-ti pice bine.Vei fi trista.

-Spune odata.

-Doar te avertizam.

-Ma sperii...Spune te rog.

Chiar ma sperie. Ma avertiza de ce? Ce s-a intamplat chiar asa rau?

-Ta..Tatal..tau a..a mur..murit..

Harry se balbaie dar il inteleg perfect. Cum..Cum adica a murit? Asta nu se poate intampla.
Incep sa plang zgomotos si Harry ma strange in brate.Ii ud tricoul dar el nu zice nimic.

Plang de 30 de minute. Harry ma tine in brate si ma mangaie pe spate.Incearca sa ma linisteasca dar fara reusita.Incerc sa ma opresc din plans ca sa vorbesc cu Harry despre asta.Sper sa fiu in stare sa vorbesc fara sa plang din nou.

-Ci...Cine l-a omorat? Reusesc sa il intreb.El inca ma tine in brate si nu-mi da drumul.

-Nimeni iubito.S-a sinucis.
Spune si incep iar sa plang.Harry ma strange si mai tare in brate. Plang la pieptul lui din nou.

-Shh..Gata iubito.Linisteste-te te rog. Asta e.Daca vei plange asta nu il va aduce inapoi. Spune Harry bland.

Are dreptate.Dar doare. Mi-au murit ambii părinți.El ar trebui sa stie cum e.
Incerc sa ma opresc din plans.Asta nu va aduce nimic, in afara de o durere de cap.Dar de ce? De ce s-a sinucis? Ce motive avea?
Oricum nu aveam sa-l mai vad vreodata nu? Dar sa-l stiu mort doare si mai tare.E tatal meu si nu voiam ca el sa moara.Mai ales sa se sinucidă.

-Vrei sa dormim? E ora 21:45.si ai avut o zi foarte lunga.

-Da , dar mai intai vreau sa mananc ceva.

-Iti aduc eu imediat.Stai in pat si linisteste-te, ok?

Harry iese pe usa si eu cobor din pat si ma duc la baie.Ma spal pe fata , ma mai uit putin in oglinda la fata mea. Am ochii umflati si cearcanele sunt proeminente. Am ochii rosii, foarte rosii.

Harry intra pe usa exact in momentul in care eu ieasdin baie. Are o tava si pe ea este pusa un bol cu supa.Ne asezam amandoi pe pat si incep sa mananc.
Dupa ce termin , pun tava pe noptiera de langa pat si pun capul pe perna.Harry ma pune la pieptul lui si adormim asa.