Si-n incercari multiple de a renunta la pofta-mi de-afectiune,
Ma-nfrupt in amintiri si vise, indepartate de prezent,
Si ma caut , rascolesc prin mine urme,
Cum ca poate , fara sa stiu, ai fost cu mine ieri.
Si indelung visez ca fara dar si poate,
Te vei intoarce obosit si neiubit,
Cum ca vei lua in brate accest suflet bolnav de dor,
Si-l vei vindeca cu imbratisari prafuite de un drum greoi.
Si-ti voi fi zis cum am scris despre tine,
Cum vui sa-ti vorbesc si nu-mi fu usor,
Printre degete-mi scapata vorbe
Un "poate chiar te iubesc" si-un "imi e dor".
Dar imi lovesc cu degetele noduroase fruntea,
Cand incerc sa ajung la tine si tu esti de nemiscat, de neatins
Iar nesiguranta dezamagirea iau locul
si ma ascund, in vis.
Si ma intreb oare,
comfirmi zilnic ce mi-ai spus cum ca imi vei duce dorul ?
desi imi vine sa jur ca orice foc care fu atunci aprins,
acum e stins.
precum zise si eminescu, dragul meu
s-a dus amorul
nici nu stiu de cat timp a stat neatins.
