Decădere //Finalizata//

Capitolul 44

-Nu e amuzant!Spun şi îi îndepărtez mâna.

-Haide mai,am vrut doar să te sperii.Spune Denis şi ma trage mai aproape de el.

-Lasa-ma.

-Reaooo!!

-Denis cineva e în casa.

-Aberezi.

-Vorbesc serios.

-Da ai dreptate.E o fantomă în casa.

-Ştii ceva,nu ma interesează părerea ta,ştiu ce am auzit!

-Alessia...Poate era vântul.

-Ok.Spun şi ma învelesc cu cearceaful.

-Ohh..Vino!Spune şi ma trage după el.Ve-i vedea că nu e nimeni.
Coborâm scările şi intram în living unde era întuneric.
-Denis?Spun şi încep să îl caut plimbandu-mi mâinile că să îl pot găsi.

-Alessia?Se aude el.Unde eşti?Ma întreabă.

-Ai..Încerc să spun dar o mâna mi se asează pe gura.Ma zbat dar nu reuşesc să îi îndepărtez mâna.Simt o respiraţie rece care îmi inundă fata şi încep să îi ating fata bărbatului care e în fata mea.Mâna mi se ia de la gura şi parcă ştiu a cui e fata asta.
-Bună iubito.Sopteste această persoană iar eu încep să tip că o nebună.
Lumină se aprinde iar eu ma pun pe jos simţind cum mi se taie picioarele.

-Alessia!Spune Denis şi vine spre mine.Ce să întâmplat?
Părinţii mei apar şi par şi ei îngrijoraţi.
Respir greoi iar ei doar stau şi ma privesc.

-Scumpo,ce să întâmplat?Ma întreabă mama.

-E aici...
Denis ma ridică de pe jos şi ma asează pe canapea unde îmi da un pahar cu apă.

-Cine?Cine e aici?Ma întreabă el.

-Ti-am spus.Zic eu şi încep să plâng.

-Alessia,te rog calmeaza-te şi spunene clar.

-Alessia spune-mi ca nu.Spune-mi că nu el.Spune-mi că nu el e aici.
Încep şi mai rău să plâng şi dau afirmativ din cap.
El se ridică şi începe să se plimbe în cerc de nervi.

-Puteţi să ne spuneti si nouă despre cine e vorba?

-Eşti sigură că e el?

-Mda.Spun şi îmi iau fata în palme.

-Alessia spune.Cine e aici?

-El.Cel ce ma îndepărtat de voi,cel ce ma chinuit atât amar de vreme,el...

-Alessia vreau numele.

-Ry...

Un sunet puternic ma face să închid ochii iar când îi deschis uşa este dărîmată iar trei bărbaţi în uniformă militară se află în casa.
Ma uit la mama care era lângă mine dar şi ea este la fel de socata că mine.Tata se apropie de ce-l din mijloc şi ne priveşte pe toţi.

-Ce Dumnezeu se întâmplă aici?Cum vă permite-ti să daramati uşa.Spune tată plin de nervi.

-Domnule ne pare extrem de rău.Spune unul dintre poliţişti.Dar avem o problema..

-Eu am o mai mare problema.Crede-ti că puteţi să intrati aşa daramand uşi în casa mea?Eu cred că nu!Spuneţi mai repede şi plecati o dată.

-Suntem trimişi de la şcoală de corecţie...

-Nu avem nici un delicvent ascuns aici.Spun eu şi ma uit la Denis care părea întristat.

-Un fost delicvent.

-Cred că despre mine e vorba.Spune Denis şi face câţiva paşi în fata.
Ce se întâmplă?Ce treabă au astea cu Denis?Iar el de ce aşa încordat?

-Oo prietenul nostru Denis Smith.

-Chiar eu.

-Pot spune că nu ne-ai lipsit,dar din păcate pentru noi..fa-ti bagajul,te întorci înapoi în regat.

-Ce?Sar eu de pe canapea.Nenea termină cu prostiile şi sterge-o.Spun ajungând în dreptul poliţiştilor,sau ce dracu or fi astea.

-V-am spus cred că nimeni nu e bucuros că "regele"Denis vă reveni înapoi dar noi doar ascultăm regulile.

-Şi de ce ma rog îl trimite-ti înapoi acolo?Întreabă mama.

-Trafic de droguri.Spune politistul iar eu îl privesc a zecea oară pe Denis.

-Trafic de ce?Întreb eu.

-Droguri domnişoară spune un băiat care apare în spatele poliţiştilor.
Ma apropie de Denis şi îi pun mâna pe umăr el tresarind.

-Denis...ce zic astea?

-Au dreptate.
Îmi pun mâna la cap din cauza dureri şi simt cum voi începe din nou să plâng.

-Şi de asta ma trimite-ti voi?Serios?Ma trimite-ti din cauza drogurilor?Pfff..Spune Denis şi îl văd pe tată care se apropie de el.

-Droguri?Droguri?Tipă el.Cum îţi permiţi?Cum?Spune şi îi da un pumn direct în gura lui Denis.
Încep să plâng în bratele mamei care ma ţinea strâns.

-Luati-l de aici.Spune şi vine lângă noi.

-Vă apropiaţi de mine vă omor!Tipă Denis asta facandu-ma să plâng si mai tare.
Poliţişti îi prind mâinile iar el începe să urle şi să se zbate.

-Luavar dracu pe toţi.Spune şi iese din casa.
Ultimul băiat veni spre noi şi îşi fixă privirea spre mine.

-Ma întreb cum ai putut să rezişti cu un aşa om.

-Nu e aşa cum îl crede-ti toţi.Spun şi ma smucesc fin bratele mamei pregătită să fug în camera mea dar vocea baiatului ma opreşte.

-Adevărul că dacă a omorît un om,a furat,aproape a violat şi a vândut droguri nu e aşa rău.Oricum o să se bucure..a ajuns în regatul sau.
Ma holbez la asta din fata mea şi aproape îmi vine să îl scuip.Ce îl doare pe el de Denis?

-Vă mulţumim.

-Îi mulţumeşti?Tip eu.Dumnezeule...Ştiţi pe cine trebuia să arestaţi voi?Nu,nu ştiţi.Doar eu şi Denis ştim.Sunteţi nişte proşti.Urlu eu şi fug în camera mea.

Întorsătură de situaţie :))
Cu-i îi place de Denis băiatul rău?Eu una îl ador.:))