Bad Girl (In curs de editare)

Capitolul 17

-De ce mai adus aici?

Furia si iritarea ies din mine in acelasi timp. Pare un pic socat de comportamentul meu dar sincer si eu sunt. Aceasta intrebare a venit scurt si la obiect. Nu ca asta ar fi destul da imi deschid gura din nou.

-Care e treaba ta. De ce esti asa?

Luandu-si o pozitie serioasa, fara nici un sentiment, in loc sa raspunda el...la randul lui imi pune o intrebare.

-Cum?

Cu o voce joasa aproape auzibila dar totusi ferma asteapta raspunsul meu. Ma uit la el..parul lui, nasul,gura si ochii fara nici o emotie imi dau un sentiment neplacut. Sta nemiscat ca o stana de piatra holbandu-se la mine. O atmosfera atat de apasatoare intre mine si el. "Cum?" Ce intrebare lipsita de sens. Se apropie de mine si imi pune aceeasi intrebare "Cum?"

-Asa de..nu stiu...infumurat, arogant, egoist, nesimtit, ipocrit,esti prea plin de sine, arogant si foarte bipolar!

Nu se misca, nici macar nu stiu daca respira, cred ca am trecut limitele.Oare ce o sa zica, totusi nu am terminat.

-Dar mai esti si amuzant, dar ceea ce conteaza e ca ti la persoanele de langa tine, cred.

Gata i-am spus tot. Isi deschide gura si... Socata. Da. Cele doua cuvinte pe care mi lea spus m-au lasat de-a dreptul socata.

-Ai terminat?

Deci acum nu mai inteleg nimic. Fierb de nervoasa ce sunt. Adica serios...cand l-am cunoscut mi-am dat seama ca e un imfumurat, un baiat de bani gata dar azi era sensibil, iubitor iar acum un mare bipolar. Ma ridic in picioare. Merg aproape de el, si incerc sa il lovesc. Imi prinde mana si mi-o ridica deasupra capului.

-Doamne, nici nu pot tine pasul cu tine, cand esti nervos sau cand esti prietenos. ESTI ASA UN IDIOT!

-Liza...

-Ce Liza omule? E M B E R! Nu stiu ce dracu visezi tu acum.

Strig la el cat ma tin plamanii.Usa se deschide iar pe ea intra Emilia si Dereck speriati. Doamne in ce ipostaza ne-au gasit. Eu si el la cativa centimetri unul fata de celalalt, el cu incheietura mea in mana lui langa capul meu, iar eu rosie la fata din cauza furiei. Ma desprind de el. Rup lantul de la gatul meu si il arunc pe jos impreuna cu bratara oferite cadou de la el si plina de nervi ies pe usa care duce pe hol.

-Emilia plecam!

.

.

.

Pe parcursul drumului nici una nu am mai zis nimic. Eu conducand cu 120 km/h iar ea speriata de moarte. Ajuncem in apartement si atunci Emilia isi da drumul la gura.

-Ce e cu tine? Ti-a facut ceva Massimiliano? Vrei sa te omori?

-TACI EMILIA! Vreau sa fiu singura.

Cred ca am vorbit clar si raspicat. Intru in camera mea si trantesc usa dupa mine. De ce mi se intampla mie una ca asta? De ce nu pot sa am o viata normala fara batai si fara certuri? De ce Doamne? Cer prea mult? Iau o perna si o arunc de un perete si ma las jos langa pat. De ce? Sunt puternica, ce naiba. Am indurat bataile acelui monstru pe care nu il pot numi tata, am indurat moartea mamei mele, am indurat singuratatea. Deci, de ce Doamne, de ce trabuia sa-l intalnesc.

Sunt o proasta. Nu ma pot lasa calcata de nimeni nici macar de el. Cat vreau sa uit seara asta. Ma imbrac si ies in club, poate voi uita de aceasta seara oribila...mai ales ca mi-a stricat si craciunul. Am sa ma distrez din ce a mai ramas din seara asta.

Emilia pov

Ce e cu ea. Chiar vrea sa ne omoare? Incepe sa-mi sune telefonul. Dereck.

-Alo, Emy?

-Dereck, ce sa petrecut cu cei doi?

-Nu stiu, Massimiliano a inceput sa bea plus ca a spart vreo cinci pahare. Am incercat sa vorbesc cu el dar nici nu ma asculta. Tot ingana numele lui Liza si isi zice ca e un prost, dar e foarte calm, a inceput sa se uite intr-un punct fix. Cu Em ce sa intamplat?"

-Mi-a spus ca pleaca sa se distreze intr-un club. Oare ce au vorbit cei doi de sunt in halul asta? Adica ce seara minunata a fost asa ca intre prieteni dar dupa cei doi dispar si o aud pe Em cum striga ca e un mare idiot si iese pe usa nervoasa.

-Ceva sa intamplat intre ei si noi trebuie sa aflam.

-Ce chin.

Ember pov

Am baut sase pahare de vin, nici nu imi mai aduc aminte de care, cinci dansuri cu barbati diferiti si acum beau un pahar de Angelli cu un alt barbat care a inceput sa ma enervese prin incercarile nereusite de a se da la mine. Inca un pahar, doua, trei, cinci si acum pot sa spun ca am uitat de tot. Am mai stat o ora si am luat un taxi spre casa.

Mi-am propus sa nu imi iau masina. La ce biata sunt cu siguranta faceam un accident. Ajung acasa la patru dimineata si ma intind pe pat. Oare el ce face? De ce ma gandesc inca la el. La naiba, dispari din capul meu. Cu greu am reusit sa adorm cu gandul tot la el.