Cartea are unele greseli gramaticale, e in curs de editare fix pentru a o corecta si cel probabil o voi corecta cand o termin! Daca va deranjeaza asa tare greselile gramaticale nu cititi!
Masini. Curse. vorbe violente. Accidente.Aceasta e viata celo...
-Pe fratele tău William iar pe sora ta vitregă Jona. Totul venise ca un soc. Se uita cu ochi mari la tatăl ei, tot ce aflase era prea mult, corpul îi era rigid si nici nu-si mai dădea seama daca mai respiră. Isi deschise gura sa spună ceva dar o închise la loc. Ce vreia sa spună? Ca tatăl ei minte? Ca e numai o farsă de 1 aprilie?
Dar nu era nici un unu aprilie si nici nu mințea unchiul ei. Dar se gândea de ce a venit numai cei doi, cei doi frati ai ei, ci nu si cu tatăl ei, întrebarea asta o macină plus alte mii de intrebari care ii umblau prin minte.
-Trebuie sa plec, voi întârzia la muncă. Se scoase ea rapid, dar stiind că, chiar intarziate dar nu avea îi momentul de față nici un chef de muncă.
Tatal ei îi dădea semn din cap ca sa meargă, se ridică de la masa, isi luă poseta pe care nici nu a observat-o langa ea si iese din cafenea plina de gânduri. Se urca în masină, isi arunca poseta pe scaunul din dreapta si porneste frumosul ai Audi.
Pe tot traseul pana la apartamentul ei se gândea la ce spusese de tatal ei. Opreste masina si intra in apartament cu propriile chei. O vede pe Emilia citind o carte dar trece pe langa ea fara sa îi dea importanță.
Intra in camera ei ,isi lasa poseta pe pat si intra in baia ei micuța. Se uita in oglindă si isi scoate lentilele usor lasandu-si la iveală niste ochi de smarald.
Intra in dus, face dus-ul rapid, se usca, isi piaptănă părul si si-l lasa pe spate cu toata splendoarea lui. Se îmbracă intr-o pereche de blugi si un tricou albastru cu un hanorac gri, haine total nefiresc pentru locul ei de muncă. Nu isi mai pune lentilele, renunțând la ele si isi ia poseta cu ea iesind din camera. Observa ca Emilia nu mai era in locul unde o gasise când intrase in casa.
Iesa din apartament si intra in lift. Ziua de azi si-a pus amtrenta pe ea. Nici nu stie daca se va descurcă cu vreun proces fiindu-i capul prea încărcat cu gânduri. Intra in masina si in câteva minute e la firmă lui Massimiliano. Intra si este salutară de față de la receptie. Intra in lift si apasă spre etajul ei.
Intra in birou, tot ce văzând fiind un perete geam un birou cu un scaun cu birou, o masuta neagra, o oglindă, o canapea tot neagra si vreo trei fotolii, tronand in mijlocul încăperii un covor mare si pufos albastru inchis. Se ajeaza la birou si încearcă sa rezolve un caz acesta fiind fara speranță. Usa se deschide iar înăuntru paseste Massimiliano cu un bărbat care arată ca ea.
-Buna Ember. O saluta Massimiliano pe un ton foarte serios. Fata nu îi raspunse iar pe chipul lui Massimiliano apăru o usoara iritare. Esti aici Ember? O intreba el , vazand ca totusi Ember fiind in lumea ei.
-Ce? Scotea cuvantul acela ca un murmur uitandu-se in ochii lipsiți de viață dar totuși la fel de albastru ca de fiecare data când îi vedea. Pentru o secundă o electrica pe site a spinării contacul dintre ochii lor. Amândoi se uitara in ochii celuilalt nescotand niciun cuvant.
Atunci observă ca mai este încă o persoana cu ei in camera, si cu mare tragere de inima si cu foarte mult regrei isi lua ochii de pe Max si îi duce pe străinul din spatele lui Massimiliano arcuindu-si o sprînceană.
-Buna Ember, nu? Vocea străinului extrem de familiară îi acoperii gândurile.
-Da, as vrea sa stiu de ce m-ati derangat stiind ca am un proces foarte important. Zice uitanduse cu subînțeles la Massimiliano.
-Ma scuzi Ember dar vreau sa ma ajuți cu ceva. Zice Massimiliano.
-Cu ce? Curiozitatea o macină, cu ce avea sa il ajute pe Massimilianoo.
-Vreau sa cauti o persoana, desigur intrând intr-un grup specializati pentru a gasi aceasta persoana, si din cate am inteles e aici in New York, ce zici ma ajuți? O intreba Massimiliano foarte serios.
-Cum o cheamă pe aceasta persoana si daca nu va supărați cum il cheamă pe bărbatul de langa tine? O se adresa ea lui Massimiliano.
-Domnul este prietenul meu William, avand si persoana pe care o cautam este sora sa Elisabeth Evans.
A lasat-o mască. A uitat sa respire si se uita ca o proastă la ei. Văzând ca sa schimbat la data acest William care semanea izbitor ca ea începe sa vorbească.
-Ati intalnit-o sau sti unde ar putea sa fie? Trebuie neaparat sa o găsesc.
Ea era acea persoana pe care o cauta William, ea era sora lui si ca sa nu il torturată pe om trebuie sa ii spună, se gândi ea.
-Defapt stiu unde este. Zice ea uitandu-se la chipul fericit a fratelui ei.
-Serios? Zice el cu speranță pana este întrerupt de Massimiliano care se uita la mine ca si cum dar uita prin mine si vorbește :
-Tu esti Elizabeth , nu e asa? Tu esti Elizabeth Evans nu? Intreaba el fara nici o emoție. Zi mi Ember, tu esti? O intreaba Massimiliano. Ochii verzi, porti lentile? Dar fiind si ea la rândul ei întreruptă de William...
-Ea e Massimiliano, ea e sora mea de mult pierdută dar ceea ce nu înteleg e de ce nu ai venit înapoi la noi la familia noastra? Zice William cu regret.
-Bine, eu sunt! Si nu am venit înapoi pentru ca pana azi nici nu am stiut ca existi si nici nu am stiut ca ma cheamă Elisabeth Evans stiind ca eu sunt doar Ember Smith nu Elisabeth Evans. Pana si pe mine ma socat vestea când mi-a fost spusă acum o ora. Zice Ember cu o voce foarte calma surprizandu-se chiar si pe ea.
In sfarsit isi gasise fratele pe care nici nu stia ca exista pana azi.
-Jona unde este? Intreaba ea vazand ca Jona nu e cu cei doi.
-E cazata la un hotel din apropiere. Raspunse simplu William. Dar acum ca te-am gasit vreau sa vi cu mine sa o cunosti, ar fi foarte incantata daca te-ar vedea acum, zice William iar ea aproband scurt din cap.
-Dar mai inainte vreau sa vorbesc între patru ochii cu Massimiliano. Aproba din cap si iese din birou lasand-o singura cu Massimiliano.
După câteva secunde de trezeste cu buzele lipite de a lui Massimiliano intr-un sărut. Limba lui dansează un dans cu a ei potrivindu-se perfect. El o tinea de talie iar ea isi ridica mainile in parul lui. O izbi in perete iar ea isi incolaci picioarele in jurul lui, păstrând încă contactul cu ochii lui si buzele lipite de buzele ei.
Max întrerupă sărutul si începe sa o sărute pe gât daudui jos hanoracul si tricoul rămânând doar in sutienul ei negru de dantelă. O sărută până la sutien încercând sa-l desfacă.
-Massimiliano, îi geme ea numele, el oprindu-se complet din ce făcea. Se desparte de ea începând să umble prin cameră. Ea rămăsese pe loc surprinsă dar cel mai tare o enerva ca sa oprit nu că, va regreta dupa aceea ce au făcut. Amândoi erau tăcuți până el a dat cu pumnul in oglinda si iesind trantind usa in urma sa.
Ea rămăsese ca o stână de piatră uitandu-se la cioburile de pe jos care acum câteva minute erau o oglindă. Se îmbracă si iesise din birou pornind spre casa fără sa se ma întâlnească cu nimeni. Ajuns a acasa lua o sticlă de băutură, uitandu-se mai bine fiind whiskey. Intra in camera ei si începea sa bea din acel whiskey, sau citind de pe ambalaj Jack Daniels .
........................
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
