Vom ajunge în Iad (BoyxBoy//YAOI)

8.

N/A

Asa cum am promis, am continuat istorisirea celor doi amorezi! Dedic acet capitol tuturor ce si-au dorit aceasta continuare si care adora aceasta carte! Va multumesc pentru toate cuvintele frumoase. Mentionez ca voi edita lucrarea si o voi aduce la standarde inalte! Lectura placuta!

Era trecut de mult de o oră decentă de trezire, iar Alex avea un coşmar de toată frumuseţea ce îl făcea să se agite groaznic în somn. Aproape că striga în gura mare, moment în care Miles se trezi brusc, se rostogoli în pat şi încercă să îşi liniştească partenerul agitat. Ştia că Alex are uneori coşmaruri, însă nu şi-a imaginat că îl afectau atât de tare. Îl cuprinse în braţe şi încercă să îl trezească.

- Alex, e doar un vis! Trezeşte-te! îi spuse acesta prinzându-i mâinile. Tânărul se calmă instantaneu şi deschise ochii îngrozit. Dori să mai ţipe încă o dată, dar cuvintele îi rămaseră blocate în minte atunci când îi întâlni privirea îngrijorată a lui Miles.

- Unde sunt? Ce s-a întâmplat? întrebă acesta în cele din urmă şi se eliberă din strânsoarea lui Miles. Inima îi bubuia în piept şi nu stătu mult pe gânduri înainte să sară alarmat din pat. Observă că îi lipseşte cămaşa şi îi aruncă o privire urâtă amicului său.

- Ce cauţi şi ce naiba vrei să faci? întrebă Miles uşor amuzat şi cu o voce răguşită. Se ridică şi el din pat şi se duse în direcţia lui Turner care părea mai confuz ca niciodată.

- Nu, nu, nu! Asta nu e bine! spuse nervos, blocându-i orice acţiune tânărului din faţa sa. Îşi recuperă cămaşa mototolită şi o îmbrăca cât ai zice peşte.

- Turner, linişteşte-te, a fost doar un vis! tună Miles exasperat. Se apropie încă o dată de tânăr şi îl prinse zdravăn de braţ.

- Dă-mi drumul! îi porunci tânărul, dar Miles nu cedă şi îl aduse mai aproape de el. Tăcut, îi analiză chipul şi dori să îşi treacă mâna peste obrazul tânărului, dar acesta îl opri.

- Orice ai visat, s-a dus şi nici nu este real!

- Trebuie să plec, nu vreau să ne vadă împreună. Ne va distruge! strigă Alex disperat. Miles aprobă scurt, dar nu îi dădu deloc crezare. Avea un as în mânecă şi cu siguranţă îl va folosi în favoarea lor. Aşa cum presa i-a adus aici, la fel îi va scoate şi din acest impas.

- Stai măcar să luăm micul dejun împreună. Te rog.

- De ce? De ce eu? De ce noi? De ce vrei asta? întrebă Turner terifiat când realiză că nu are nici o şansă să rămână lângă Miles indiferent ce ar face sau ar sacrifica. Tatăl său avea să îl vâneze şi să îl distrugă întâi pe el şi apoi pe Miles, iar el nu îşi dorea acest lucru. Nu voia în ruptul capului ca Miles să aibă de suferit de pe urma lui în nici un mod, tocmai de aceea era hotărât să termine totul aici. Şi chiar şi cu cariera lui de muzician compromisă, tatăl său avea să se lege de amicul său şi eventual să îl distrugă.

Kane îi văzu îngrijorarea majoră de pe chip şi îl aduse pe Turner mai aproape de el. Îl strânse în braţe şi plasă un sărut pe fruntea acestuia.

- Ne vom descurca, îţi promit. Vreau doar să ai puţin încredere în mine... asta dacă simţi ceva pentru mine.

- Cum naiba am ajuns aici? întrebă Turner tremurând în braţele lui Miles. Nici nu realizase când trecuseră de la ură la afecţiune.

- Am fost întotdeauna aici, prostule. Numai că ne ascundeam sub nişte măşti ridicole. N-am simţit niciodată ură faţă de tine, nici invidie sau orice sentiment rău. Nu. Adevărul este că te-am admirat întotdeauna pentru curajul şi perseverenţa ta, iar mai târziu, când am ajuns să te cunosc câtuşi de puţin, mi-am dat seama că nu pot trăi într-o lume fără tine.