Vom ajunge în Iad (BoyxBoy//YAOI)

Capitolul 20. Lumea mea nu se termină la tine

N/A 

Bună tuturor! În primul rând, aș dori să vă muțumesc pentru cele 3000+ citiri și pentru comentariile frumoase de la capitolul precedent! Chiar nu mă așteptam să ma trezesc astăzi de dimineață și să găsesc atâtea opinii și cuvinte frumoase! Vă mulțumesc enorm, ați făcut o scriitoare fericită!  Și pentru că am avut  o stare bună astăzi, am scris și capitolul 20! Vă așteaptă surprize, dragilor! Aștept părerile voastre (SIGUR VA FI O REVOLTĂ MAJORĂ AICI) și totodată vă invit pe grupul meu de pe facebook, unde postez mereu despre lucrările mele și stadiul în care se află acestea. ( Pentru doritori, linkul grupului este în descrierea mea) 

YEEEY, 3K la #Vom ajunge în Iad!!! 

          Matthew se întoarse de la muncă îngrijorat din cauza amicului său. De când acesta aflase de toată tărăşenia cu Miles, parcă o luase razna. Bea peste măsură şi fuma, tot timpul îi era rău şi umbla ca un zombie prin casă, iar toate aceste obiceiuri proaste nu îi făceau deloc bine. Matt oftă şi îşi aruncă cheile pe măsuţa din hol. În casă era linişte, pe semne că Alex dormea şi nu bătea câmpii aiurea. Se descălţă şi se îndreptă de spate înainte să deschidă uşor uşa camerei lui Alexander. Însă ceea ce văzu, îl îngrozi. Amicul său zăcea pe podea, cu faţa în sus, privind fix tavanul. Nu reacţionă atunci când uşa se deschise şi nici atunci când Matt îl strigă. Acesta din urmă se repezi în direcţia lui şi încercă să îl trezească din transă. Imediat se ridică şi inspectă măsuţa pe care erau aruncate o groază de tâmpenii. Oftă adânc când observă prafurile pe care le prizase Alex şi îşi trecu mâinile prin păr.

— Alex, ce naiba mă fac eu cu tine? strigă acesta, reuşind să îi capteze atenţia. Alex zâmbi în colţul gurii şi îl fixă cu privirea.

— I'm în Heaven...

— Nu, nu eşti în Rai, mormăi Matt trecându-şi mâna prin părul amicului său. Acesta îşi închise ochii şi se lăsă răsfăţat. Nu era foarte lucid, dar măcar nu devenea violent.

— Ba da! Trebuia să încerc mai devreme.

— Ce să încerci? se cutremură Matt.

— Chestiile astea, gesticulă el slab din mâini.

          Oftă greoi şi trase aer adânc în piept. Îşi aţinti privirea către tavan şi aşa rămase, exact ca o legumă, sub privirile îngrijorate ale amicului său.

— Alex, eşti sigur că eşti bine?

— Încearcă şi tu. Prizează ceva, hai să visăm împreună.

— Mă duc să îţi pregătesc ceva de mâncare, poate îţi mai revii din transa asta oribilă.

          Alex nu spuse nimic, se lăsă iarăşi prins în euforia ce îi inunda trupul. Cocaina îl ajutase să prindă aripi şi să ajungă pe tărâmuri necunoscute, dar în realitate se juca cu mintea lui şi îl transpunea într-o lume ce nu există. Până atunci nu mai prizase nimic, doar ocazional ce mai trăgea un cui, dar nu exista comparaţie între stările produse de acele substanţe interzise. Şi cu toate acestea, tânărului nu îi păsa şi considera că nu avea nimic de pierdut. Oricum era singur pe lume, nu avea o carieră, gurile rele deja făceau senzaţie în presă, numele lui era asociat numai cu situaţii negative, iar Miles, ei bine, îşi jucase ultima carte. Alex nu voia să mai audă de el, pur şi simplu încheiase capitolul, dăduse pagina şi urma să ardă cartea. Era conştient că cineva trebuia să pună punct acestei relaţii toxice, era conştient că toate greşelile lor i-au îndepărtat şi distrus până la urmă. Adevărul era că trebuia să se încheie de mult.